Trebuie sa incetam sa mai insultam Islamul. Deja ajunge. Nu, asta nu inseamna insa ca Papa ar trebui sa-si ceara scuze. Papa a tratat de fapt Islamul cu demnitate. A tratat credinta si comunitatea ei ca pe un adult care trebuie provocat si angajat in dezbatere. E un semn de respect.

Ce este insultator este maniera ultra-grijulie, "politically correct", de abordare a relatiei cu musulmanii care prinde radacini in Occident astazi. Care suna cam asa: "Sssssst! Nu spune nimic despre Islam! Nu pricepi? Daca spui ceva critic sau pui sub semnul intrebarii ceva referitor la musulmani, o sa-ti dea foc la casa. Sssst! Lasa-i in pace. Nu-i mai irita. Nu-s capabili de un dialog rational si civilizat despre problemele din comunitatea lor religioasa". Ei bine, asta chiar ca-i jignitor. E o atitudine lipsita de respect si marcata de auto-cenzura, dar este atitudinea elitelor occidentale de astazi si ea incurajeaza o ciocnire a civilizatiilor "cu incetinitorul" pe care Samuel Huntington a prezis-o. Pentru ca occidentalii de rand nu o cred. Ei vad violenta erupand din comunitatile musulmane, o gasesc infricosatoare si nu cred ca liderii lor le vorbesc cinstit despre asta.

Asa ca multi vor acum sa construiasca un zid in fata Islamului. Ar fi teribil daca Turcia ar fi impiedicata sa intre in UE, dar inspre asta ne indreptam si singurul lucru care va opri acest proces este dialogul cinstit.

Dar nu dialogul despre care vorbea Papa - unul intre Islam si crestinism. Acela e necesar, dar nu si suficient. E nevoie mai intai de un dialog intre musulmani si musulmani.

Ca unul care am trait in lumea musulmana, m-am bucurat de prietenia multor musulmani de acolo si am vazut latura sensibila a Islamului in actiune, trebuie sa recunosc ca nu inteleg in ce mai crede Islamul zilele astea. De ce? In prima zi a Ramadanului din anul trecut un sinucigas musulman sunit s-a aruncat in aer intr-o moschee siita din Hilla, Irak, in mijlocul serviciului religios, omorand 25 de credinciosi. Anul asta, in prima zi a Ramadanului, un sinucigas sunit in Bagdad a omorat 35 de oameni care stateau la coada la benzina intr-un cartier predominant siit. In aceeasi zi, capetele a noua ofiteri de politie si soldati irakieni au fost descoperite la nord de Bagdad.

Nu inteleg. Cum pot musulmanii sa arunce in aer alti musulmani in cea mai sfanta zi din an pentru ei - in moschei - si abia daca se vede o urma de protest in lumea musulmana, ca sa nu mai vorbesc de marsuri la care sa participe cate un milion de musulmani? Totusi, caricaturile daneze sau un discurs al Papei duc la proteste violente. Daca musulmanii care macelaresc musulmani - in Sudan, Irak, Egipt, Pakistan sau Iordania - produc o firava reactie comuna, in vreme ce caricaturile sau remarcile Papei produc proteste de masa, in ce mai crede Islamul astazi? Nu e o insulta sa pui o asemenea intrebare.

Musulmanii ar putea spune: "Bine, dar cum e cu Abu Ghraib, Guantanamo sau Palestina? Hai sa vorbim si despre toate manifestarile voastre violente". La care as raspunde: "Hai sa vorbim! Dar trebuie sa faceti si voi ca noi, pentru ca noi vorbim tot timpul despre locurile unde am dat gres!". Nu putem avea un dialog cu sens daca nici noi nu suntem autocritici, dar nici musulmanii nu pot sa fie. Raspunsul e greu de primit si pentru ca Islamul nu are o ierarhie. Nu exista un papa musulman care sa defineasca credinta. Exista centre in care se invata Islamul in Egipt si Arabia Saudita, dar credibilitatea lor in randul maselor este slaba pentru ca adesea sunt privite ca unelte ale regimurilor. Asa ca acei predicatori musulmani autentici tind sa fie predicatorii de strada - agitatori care castiga legitimitate imprastiind ura atat asupra propriilor regimuri, cat si asupra puterilor occidentale care le sustin. Ca urmare, exista o masa mare de musulmani suniti lipsiti de dreptul de a alege, care nu sunt nici fundamentalisti violenti si nici adepti ai secularismului. Ei sunt oameni care ar vrea sa vada un mariaj intre Islam si modernitate. Dar acum este prea putin spatiu liber in lumea musulmana sunita - intre predicatorii agitatori si cei "oficiali" - pentru ca aceasta sinteza sa fie discutata si definita. Am sperat ca Irakul va fi acel spatiu. De cate ori m-au intrebat oamenii cum mi-as da seama ca am castigat in Irak, am spus: vom castiga atunci cand Salman Rushdie (condamnat la moarte de ayatollahul Khomenei din cauza volumului "Versetele satanice" - n.r.) ar putea sa tina discursuri in Bagdad. Sunt pentru un dialog respectuos intre Islam si Occident, dar mai intai trebuie sa aiba loc un dialog liber, respectuos, intre musulmani si musulmani. Ce conteaza nu e daca musulmanii ne spun in ce cred. Ce conteaza e ce isi spun lor insisi in limbile lor si cum se trateaza unii pe altii.

Fara un razboi de idei adevarat in interiorul Islamului care sa lamureasca asta - un razboi pe care sa-l castige progresistii -, ma tem ca alunecam in cel mai bun caz spre un zid intre civilizatii si in cel mai rau caz spre o ciocnire cat se poate de reala.