Inflatia: unde tintim si ce nimerim

Postat la 10 decembrie 2005 1 afişăre

Dupa ce acum un an spuneam despre decizia BNR de a introduce mecanismul de tintire directa a inflatiei ca este "o lovitura de imagine" data de banca centrala, iata-ma acum in situatia de a nu intelege cum si mai ales de ce BNR tine mortis sa faca acest pas acum.

Dupa ce acum un an spuneam despre decizia BNR de a introduce mecanismul de tintire directa a inflatiei ca este "o lovitura de imagine" data de banca centrala, iata-ma acum in situatia de a nu intelege cum si mai ales de ce BNR tine mortis sa faca acest pas acum.

Revazand materialele publicate pe tema "inflation targeting", am trecut inca o data in revista principalele cerinte minimale care asigura succesul strategiei: existenta unui mix de politici prin care oficialii bancii centrale sa decida cum asigura stabilitatea preturilor in economie si o modalitate de comunicare catre mediul de afaceri si publicul larg a solutiilor gasite si deciziilor luate pentru gestionarea inflatiei. Sa le luam pe rand:

Mixul de politici economice inseamna nu numai generarea unui model econometric, care sa faca posibila asumarea tintei de inflatie pentru un interval de timp predefinit (care asigura posibilitatile de a estima devierile de la tinta initiala), ci in primul rand indicarea unui instrument solid si cu putere de predictie. Romania se gaseste mai degraba in situatiile de exceptie, asa cum au fost ele definite in lucrarea editata de BNR in anul 2004, referitoare la tintirea directa a inflatiei in Cehia, Polonia si Ungaria.

Cinci dintre cele sase exceptii enumerate de banca centrala din Republica Ceha sunt prezente acum in contextul economic international si in cel din tara noastra: deviatii substantiale ale preturilor internationale la materiile prime (pretul petrolului in special), deviatii ale cursului de schimb, care nu sunt asociate fundamentelor economice sau politicii monetare, dezastre naturale ce pot afecta costul sau cererea pentru anumite produse (recentele inundatii), variatii ale preturilor reglementate (la energie si gazele naturale) si (probabilele) modificari ale impozitelor indirecte. In aceste conditii ar fi, in opinia mea, mai mult pura intamplare decat calcul si premeditare daca BNR ar "nimeri" in vreunul din urmatoarele patru trimestre tinta de inflatie pe care ar propune-o acum. In realitate, oricum nu ne putem astepta ca modelul econometric propus sa functioneze perfect din primul trimestru, dar nu cred ca BNR poate risca sa propuna tinte fanteziste, tocmai acum, cand ar putea invoca prezenta unor conditii macroeconomice exceptionale. Ultimele luni au demonstrat clar ca banca centrala, daca detine un set de ecuatii care descriu economia, il tine ascuns bine.

Apoi, instrumentul de politica monetara care sa determine reactii in economie catre stabilizarea preturilor ar trebui sa fie rata dobanzii. In perioada urmatoare, presiunea economiei sugereaza tendinta de depasire a tintei de inflatie, asa ca rata dobanzii la lei ar trebui marita, in scopul restrangerii cresterii economiei.

O asemenea masura este opusa politicii de pana acum a BNR. Iar pentru ca un instrument de politica monetara, oricare ar fi el, sa functioneze, este necesar ca BNR sa aiba o independenta totala fata de puterea executiva si legislativa, in asa fel incat sa isi poata urmari tinta de inflatie indiferent de implicatiile acestei decizii pentru economie. Or, BNR a ramas singura "ancora" pentru stabilitatea economiei romanesti, si ea indeplineste rolul de stabilizator al dezechilibrelor macroeconomice. Asadar, este improbabil ca  bancii centrale i se va lasa deplina libertate pe care o cere tintirea directa a inflatiei. O alta tema spinoasa este coordonarea politicilor macroeconomice, care ar trebui sa aiba loc intre guvern si banca centrala.

Pana acum, guvernul acesta ca si cele trecute, si-au aplicat programul politic fara a discuta cu reprezentantii BNR si e greu de crezut ca lucrurile se vor schimba tocmai acum...

Comunicarea bancii centrale cu mediul de afaceri si cu populatia are de asemenea puncte slabe. Actiunile bancii centrale au fost in numeroase randuri criticate de bancile comerciale si reprezentantii companiilor, iar problemelor ridicate de analistii economici li s-a raspuns eventual prin interventii ambigue. Cine are dreptate este mai putin important acum; fapt este ca increderea oamenilor de afaceri in deciziile oficialilor BNR este scazuta. Ascunsi in spatele studiilor si "experientei" celorlalte banci centrale, reprezentantii BNR propun uneori solutii criticabile.

Studiul despre tintirea inflatiei citat mai sus pare a fi ignorat cand nu corespunde dorintei de moment a BNR. La fel, decizia de a nu introduce mai repede in circulatie "leii grei" a fost luata pentru a "micsora costurile preschimbarii bancnotelor" - denota capacitatea redusa a BNR de a sesiza nevoile pietei si face ca populatia sa continue sa calculeze in moneda "veche", in timp ce tinta BNR era trecerea cat mai rapida si usoara la leul greu, iar nu minimizarea costurilor...

In fine, reprezentantii BNR pur si simplu nu au experienta transparentei in procesul decizional si nu par a avea nici curajul de a recunoaste cand gresesc. Deciziile de politica monetara ale BNR au fost insotite fie de comunicate oficiale seci, fie de expuneri cu tenta istorico-literara, dar au oferit rareori o motivatie clara si transparenta.

Urmărește Business Magazin

/opinii/inflatia-unde-tintim-si-ce-nimerim-979074
979074
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.