Se spune adesea ca retelele de socializare pot sa creeze o anumita dependenta care-l face pe un utilizator "inrait" sa prefere socializarea in spatiul virtual celei din lumea reala. De un portret asemanator au parte si hackerii pasionati care participa la proiecte open source, la fel ca si cei care-si dedica o buna bucata din timpul liber pentru a corecta pagini din Wikipedia sau pentru a recenza carti pe Amazon. Niste singuratici pe jumatate autisti, care nu doar ca ignora lumea reala, dar isi pierd si instinctele sau abilitatile sociale.

Oare chiar asa sa fie? Banuiala mea, bazata doar pe cateva exemple, a fost dintotdeauna ca portretul este caricatural. Nu exclud posibilitatea ca acesta sa se potriveasca unora, dar e vorba mai degraba de exceptii. Se pare ca am avut dreptate. Zilele trecute, Pew Research Center's Internet & American Life Project a publicat rezultatele unui studiu numit "The Social Side of the Internet" care constata pe baze statistice ca utilizatorii retelelor de socializare de gen Facebook sau ai serviciilor de microblogging cum este Twitter nu sunt cu nimic mai putin angrenati social decat ceilalti. Mai mult chiar, rata implicarii in grupuri sau organizatii dintre cele mai diverse din lumea reala este semnificativ mai ridicata in randul utilizatorilor retelelor sociale virtuale. n general, 80% dintre utilizatorii de internet participa la diverse grupuri, fata de doar 56% in cazul celor ce nu folosesc internetul. n cazul celor care frecventeaza retelele de socializare, procentul creste la 82%, iar in randul utilizatorilor Twitter, rata participarii este de 85%. Sondajul s-a bazat pe 2.300 de interviuri telefonice si are o marja de eroare de 2,5%. Cele 40 de pagini are raportului evidentiaza si faptul ca utilizatorii internetului sunt si cei mai activi membri ai grupurilor in care sunt implicati, dar mai important mi se pare faptul ca sunt cei care cel mai adesea simt mandrie si implinire cu privire la activitatea lor in aceste grupuri si organizatii.

Desigur, se poate explica prin faptul ca, fiind mai informati, sunt mai implicati. nsa explicatia nu mi se pare suficienta si nu-i cuprinde pe participantii la proiecte de colaborare din internet, cum ar fi Wikipedia sau SourceForge (open source). ntamplarea a facut sa dau peste un studiu academic publicat de FirstMonday ("The social environment model: Small heroes and the evolution of human society" de Brian si Alex Withworth) care analizeaza fenomenul pornind de la premise teoretice ancorate in teoria jocurilor, plus cele doua "reguli" comportamentale specific umane: actiunea pentru binele propriu si actiunea pentru binele comunitatii. n virtutea primei reguli, dilema prizonierului se echilibreaza cand cei doi detinuti depun marturie unul impotriva celuilalt pentru a castiga ani de libertate, desi nu se obtine rezultatul optim. n schimb, aplicand varianta sociala a problemei (unde cei doi cumuleaza anii castigati), solutia optima este cea a cooperarii, cand ambii prizonieri pastreaza tacerea.

De aici incolo apare notiunea de "dilema sociala" (cand regula actiunii egoiste intra in conflict cu cea a actiunii sociale) si, mai departe, notiunea de "sinergie sociala", definita ca diferenta dintre ce ar produce un grup de persoane lucrand impreuna si ce ar produce lucrand individual. Desigur, sinergia sociala poate fi pozitiva (situatie exemplificata de comert) sau negativa (ca in cazul conflictelor interne) si corespunde cu ceea ce in teoria jocurilor se cheama joc cu suma nenula, unde castigul unuia nu se oglindeste in pierderea altora.

Este absolut fascinant de urmarit cum rationamentele bazate pe aceste notiuni simple pot descrie fenomene sociale dintre cele mai complexe. Sinergia sociala este semnificativa mai ales in grupuri mari, cand rezultatele interactiunilor sociale cresc geometric, insa efectele depind de modul cum membrii grupului isi rezolva dilemele sociale. O echilibrare optima a celor doua reguli de baza maximizeaza rezultatele (si reprezinta modelul care a adus prosperitatea occidentala), in vreme ce dezechilibrarea spre actiunea egoista conduce la reactii in lant ale caror efecte le vedem zi de zi. Excesul in cealalta parte a produs deopotriva comunismul si fascismul.

Concluzia studiului este ca internetul a reusit sa reuneasca deja suficienti utilizatori care sa creeze o sinergie sociala - bazata pe socio-tehnologii capabile sa-i asigure echilibrul si dominata de "netizens" care si-au rezolvat optim dilemele sociale. Ei sunt micii eroi care muta muntii. Virtuali sau reali.