Cea mai recenta stire de acest tip pe care am intalnit-o este cea privind doua mari companii din China interesate de infrastructura romaneasca, energetica sau de transport. Intalniri cu primarul Capitalei Sorin Oprescu, un atasat comercial amabil, promisiuni pentru o noua intalnire in martie. Déjà-vu.

Stirile de acest tip incep in arhiva colegilor de la Mediafax undeva in 1994, cu "Concernul Martin Marietta interesat de investitii in Romania" (si nu ma pot abtine sa nu zambesc vazand, pe aceeasi pagina, titlul "Presedintele Ion Iliescu a fost dintotdeauna interesat de soarta intreprinderilor private" - 28 ianuarie 1994).

In 1995, apare concernul Krupp-Hoesch interesat de industria auto din Romania, in 1997 apareau "mari companii americane si britanice" cu investitii strategice, pe urma Hyundai voia sa colaboreze cu Dacia, Shell voia sa participe la privatizarea sectorului petrolier, Fiat voia sa faca tractoare, grupuri israeliene voiau fie Banca Dacia Felix, fie industrie energetica, Dodge venea la ARO Campulung, Thomas Cook tanjea la hotelurile de pe litoral, Hyundai recidiva, aparea si un fond de investitii al lui George Soros sau nemtii de la Rheinmetall si cate si mai cate. Cum ar fi aratat Romania daca toate aceste companii chiar ar fi venit si ar fi investit si ar fi deschis companii si ar fi angajat romani care nu ar mai fi fost nevoiti sa plece in Spania sau Italia? E greu de spus.

Cum ar fi fost Romania daca companiile ar fi intalnit lideri romani cu adevarat preocupati de investitii straine si de dezvoltare?

Nu vreau sa speculez asupra motivelor pentru care nu s-au finalizat, macar in parte, atatea interese manifestate; as vrea sa evidentiez, insa, un mod de gandire care face mult rau si care tine de o anume conformatie a agendei publice din Romania.

Daca ceri unui ins sa gaseasca cat mai multe intrebuintari pentru o agrafa de birou, raspunsurile vor fi diferite - un ins comun gaseste 10-15, iar un geniu poate ajunge la 200. Este ceva ce se cheama gandire laterala. Insii comuni sunt insa mai multi, mult mai multi decat geniile. Niste savanti curiosi au pus intrebarea cu agrafa copiilor de gradinita si, surpriza!, 98% s-au incadrat la categoria genii. Cinci ani mai tarziu jumatate din genii se pierdusera, iar peste alti cinci ani numarul geniilor se incadra in media generala. De unde scaderea? Din scoala, desigur, din conditionarile impuse de un sistem de invatamant bazat pe repetitie, memorare si banalitati si nu pe dezvoltarea aptitudinilor creative.

Cand asa ceva se mixeaza cu prostia si hotia, ies "interese" manifestate, dar nefinalizate - copiii de gradinita vor intelege ce vreau sa spun.

In mod ciudat, mixul de care vorbesc creeaza si un tip nou de agenda publica, preocupata in general de orice altceva decat de chestiunile cu adevarat importante; in plus, este este manipulabila si interpretabila. Nu folosim agrafe de birou, ci, la intamplare, vamesi. Cu ajutorul gandirii laterale, vamesii se metamorfozeaza in averile sindicalistilor, ca sa luam o alta zona la intamplare. Averile sindicalistilor vor culisa firesc catre premierul independent, un nou model de agrafa, iar pe urma vom studia la fel de senini reteta Coca-Cola sau a 11-a planeta a sistemului solar. Copiii de gradinita vor intelege din nou.

Noi, astia care nu putem vedea o agrafa de birou decat drept carlig de peste sau speraclu sau instrument de scobit in ureche, o sa ne minunam de ce nu avem totusi infrastructura energetica, autostrazi, locuri de munca sau un litoral atragator. Raspunsul l-au obtinut savantii citati mai sus - din scoala vietii, adica din prostie, hotie si nepasare mixate cu o gandire asa de laterala incat pica in sant, nu pot iesi infrastructura energetica, autostrazi, locuri de munca sau un litoral atragator.

Or sa vina unii si or sa imi spuna ca agenda publica o face si presa. O fi, dar depinde cum privim termenul - copiii vor intelege.

Ca sa intelegem cu totii, o istorioara: scriitorul si dramaturgul George Bernard Shaw, un spirit razvratit si nonconformist, a avut, la un moment dat, un conflict major cu presa americana. Mai mult, face si o vizita in State. Ajunge, impreuna cu sotia, coboara de pe vapor. Presa, fotografi, intrebari. A doua zi toate ziarele newyorkeze au avut o stire de genul: "Ieri, cu vaporul ... a sosit la New York doamna Shaw. Doamna Shaw a declarat la sosire ca se bucura sa se afle in America, ca se va intalni cu ... si cu... Doamna Shaw era imbracata cu..... In vizita sa in America, doamna Shaw este insotita de George Bernard Shaw, un scriitor".

Model de gandire laterala adevarata, nu?