Nu ştiam că, atunci când devin publice, companiile ataşează dosarului o "scrisoare a fondatorilor". Nu ştiu nici dacă este o cerinţă sau o tradiţie, dar se pare că e un mesaj important pentru posibilii investitori, care află astfel cam care este "viziunea de ansamblu" din perspectiva companiei. Nu am citit decât trei astfel de scrisori, dintre care prima a fost cea a lui Warren Buffett pentru Berkshire Hathaway (numită "An Owner's Manual", 1999), din care admit că nu prea am înţeles mare lucru. Însă scrisoarea care a marcat o schimbare substanţială de stil este cea semnată de Larry Page şi Sergey Brin în 2004, cu ocazia primei oferte publice lansate de Google.

Deşi se admite că este inspirată din scrisoarea lui Buffett, fondatorii Google îşi avertizează investitorii că e vorba de o companie neconvenţională, iar obiectivele sunt pe termen lung. Mai nimic despre profituri şi socoteli financiare, însă accentul cade pe cultura organizaţională - în esenţă, fondatorii îşi doreau o corporaţie cu spiritul unei firme mici, bazată pe inovaţie - şi pe misiunea măreaţă (aproape mesianică) pe care şi-o asumă: să facă o lume mai bună prin facilitarea accesului gratuit al oamenilor la informaţie. Aici apare şi motto-ul "Don't be evil".

În fine, a treia scrisoare îi aparţine lui Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook) şi este chiar surprinzătoare, pentru că merge în linia celor de la Google, fixând o misiune măreaţă (a reinventa modul cum oamenii răspândesc şi consumă informaţia) şi accentuând că nu profitul în sine constituie obiectivul. Steven Levy consemnează în Wired că mesajul lui Zuckenberg pare acompaniat mai degrabă de trilurile îngerilor decât de zgomotul casei de marcat, în vreme ce, în Washington Post, Allan Sloan îl acuză pe fondatorul Facebook de aroganţă şi ipocrizie, pornind de la afirmaţia acestuia (devenită fulgerător celebră) că "nu construim servicii ca să facem bani, ci facem bani ca să construim servicii mai bune".

Desigur, e periculos să afirmi că nu te interesează profitul când ai o avere de peste 20 de miliarde de dolari, mai ales în condiţiile în care oferi spre vânzare doar 5% din companie şi îţi păstrezi 57% din acţiunile cu drept de vot. Practic, la Facebook nu se schimbă nimic în afară de modul de raportare, care oricum urma să fie schimbat. Să reţinem totuşi o altă frază interesantă din scrisoarea lui Zuckerberg: "În zilele noastre tot mai mulţi oameni vor să utilizeze servicii de la companii care cred în ceva dincolo de simpla maximizare a profitului". Adică se introduce o dimensiune etică, care rimează oarecum cu "don't be evil".

Însă partea cea mai interesantă din scrisoare este cea legată de cultura organizaţională, care o depăşeşte în amploare pe cea de la Google şi se constituie într-un document în sine, purtând un titlu care cu siguranţă i-a luat prin surprindere pe eventualii investitori: The Hacker Way. Desigur, Zuckerberg se grăbeşte să restabilească sensul originar a termenului "hacker", fără conotaţiile negative pe care presa le-a introdus, dar împreună cu aspectele meritocratice pe care le implică şi cu subcultura aferentă, documentată cu ani în urmă de Steven Levy. Este de notat că se fac referiri extinse chiar la metodologiile de dezvoltare software, care merg în linia celor denumite acum "agile", bazate pe iteraţii scurte şi pe ediţii foarte dese. Astfel, perfecţiunea unui produs soft este mai puţin importantă decât faptul că funcţionează ("done is better than perfect"), pentru că în cultura hackerilor totul poate fi perfecţionat şi nimic nu este "încheiat". Este loc pentru inovaţie. Iarăşi e de notat paralela cu Google, care, deşi nu se referă în mod specific la hackeri, preferă să-şi păstreze multe produse într-o perpetuă stare "beta".

Până la urmă, Google şi Facebook spun aceleaşi lucruri în stiluri diferite: obiective pe termen lung, maximizarea imediată a profiturilor nu este esenţială, cultură organizaţională care să încurajeze inovaţia, metodologii de dezvoltare "radicale" şi stiluri de conducere mai degrabă inginereşti decât corporatiste, plus o dimensiune etică. Să fie oare acestea ingredientele succesului? Din întâmplare, am citit de curând un amplu articol în Forbes care se cheamă "Why Amazon Can't Make a Kindle In the USA?", în care Steve Denning constată că întregi industrii dispar din Statele Unite datorită "maximizării profitului" prin externalizare şi, odată cu ele, dispare capacitatea de inovaţie. Soluţiile propuse de autor seamănă izbitor cu ceea ce implementează Google şi Facebook.