Toata lumea pare sa fie de acord cu ceea ce se cheama "Net neutrality". In esenta, ideea este ca tot traficul din internet trebuie tratat in mod egal, fara discriminare. Unii o spun altfel: toti bitii sunt egali in fata Retelei. Altii se bazeaza pe exemple: editia online a New York Times este la fel de vizibila ca si blogul unui elev din Falticeni. In fine, se recurge si la fraze sententioase: internetul s-a nascut neutru si asa trebuie sa ramana. Cei mai multi dintre noi nici nu ne imaginam ca ar putea fi altfel. Nu uitam nici ca presedintele Barack Obama a promis ca va sustine cu toata fermitatea principiul neutralitatii internetului, iar punctul de vedere al Uniunii Europene este similar.

In aceste conditii, cine ar putea fi impotriva neutralitatii internetului? In principiu, marii furnizori de continut si marii furnizori de servicii internet (ISP). Acestia din urma si-au vazut in ultimii ani marja de profit scazand in mod constant odata cu cresterea masiva a consumului de continut multimedia, cum ar fi video streaming, televiziune prin internet, telefonie. In epoca in care continutul era dominat de text si poze, acestia cumparau o anumita largime de banda pe care o vindeau unui numar mare de consumatori (evident, nu toata lumea descarca pagini web deodata). Dar continutul multimedia a stricat socotelile, pentru ca, mai ales in orele de varf, toata lumea se uita la video on-demand sau televiziune, filme online si asa mai departe. Acest tip de consum necesita mai multa largime de banda, care trebuie cumparata.

Pe de alta parte, furnizorii de continut multimedia se confrunta cu probleme de QoS (quality of service) din cauza congestionarii traficului. De exemplu, pachetele de date video nu ajung in timp util la utilizator, iar imaginea se degradeaza. Acesti furnizori si-ar dori ca pachetele lor sa aiba prioritate si ar fi dispusi sa plateasca pentru asta, in vreme ce ISP-urile ar fi dispuse sa le ia banii si sa ofere un sistem de prioritati: in functie de originea pachetelor, de natura continutului si chiar de destinatie.

Problema intelegerii dintre Google si Verizon nu este legata doar de cele convenite, ci in primul rand de profilul celor doua companii. Google este unul dintre marii furnizori de continut (e suficient sa ne amintim ca YouTube ii apartine), iar Verizon este un mare ISP ñ adica tocmai termenii generici ai ecuatiei care desemneaza dusmanii neutralitatii internetului. Desigur, Google a pozat si pozeaza in continuare in cel mai mare sustinator al deschiderii si explicit al neutralitatii retelei. Nu ma indoiesc de buna lui credinta in ceea ce priveste internetul cablat. Numai ca acum spune ca a inteles, cu ajutorul lui Verizon, care sunt constrangerile pe care le implica internetul wireless. Iar Verizon distribuie o multime de telefoane bazate pe sistemul de operare produs de Google, Android, care are o rata de crestere extrem de ridicata, iar unii analisti considera ca va deveni un fel de Windows in lumea telefoanelor inteligente. Aici pare sa fie miza intelegerii. Google nu este neaparat interesant de propriile telefoane (ce sunt mai degraba o proba de concept), ci de raspandirea platformei Android, ce pare un vehicul prin care sa-si extinda profitabilul sau serviciu de publicitate in lumea mobila.

Un alt aspect interesant in acest context este ca Google si Verizon discuta foarte degajati despre ce reglementari ar trebui adoptate si chiar au propus un cadru legislativ. In aceasta propunere rolul Comisiei Federale pentru Comunicatii (FCC) este in mod sensibil diminuat si merge in directia unei implicari minime a guvernului. FCC ar trebui sa intervina doar "pe cazuri" si sa renunte la reglementarile de ordin general in favoarea organismelor de standardizare. In mod normal, o asemenea directie ar fi trebuit sa-i incante pe activistii de la Electronic Frontier Foundation, care inca de la inceputuri cerea guvernelor sa nu se amestece in treburile Retelei. insa lucrurile s-au mai schimbat de atunci si "dereglementarea" este privita cu alti ochi dupa criza financiara, asa ca absenta precizarilor privind ce este "continut legal" si exceptarea comunicatiilor wireless de la principiile neutralitatii sunt considerate inacceptabile.

Casa Alba tace, FCC a pierdut procesul in cazul Comcast (care a blocat traficul BitTorrent) si se vede cu autoritatea mult diminuata, iar lobby-ul Google si Verizon in Congres este extrem de puternic. Probabil ca unii biti vor deveni mai egali decat altii.