Opinia domnului Florentin Manescu este justificata in ceea ce priveste nevoia de schimbare in societatea romaneasca. Dar, cred eu, trebuie sa mai discutam alte aspecte.

Primul aspect se cheama metafora si apartine lui Brecht; din cate il cunosc eu, cred ca dramaturgul german nu s-a gandit in mod explicit nici la topirea in apa a poporului german si nici la incetarea existentei juridice a natiei sale; chiar daca a fost un marxist convins, cred ca poemul lui Brecht, din care am luat eu fraza si pe care il traduc cat se poate de aproximativ, era ironic pur si simplu. Iata: "Solutia/ Dupa revolta din 17 iunie/Secretarul Uniunii Scriitorilor/ A distribuit pliante pe Stalinallee/In care spune ca oamenii/Au inselat increderea Guvernului/Pe care ar putea-o recastiga numai/Prin dublarea eforturilor. N-ar fi mai usor/Pentru Guvern/Sa dizolve poporul/Si sa aleaga un altul?" (o paranteza: 17 iunie 1953 este data primei revolte anticomuniste din fostul bloc al Europei de Est).

Doi la mana, schimbarea mea/a cunoscutilor/a restului lumii. Am vazut acest tip de indemn de nenumarate ori. Troneaza in fruntea unor bloguri. Deschide si inchide postari pe net sau articole de presa sau emisiuni televizate. Esti nemultumit de autoritati, impozite, masurile anticriza, rezultatul alegerilor sau cine mai stie ce? Schimba-te tu! Te mananca cainii pe strada? Schimba-te tu! E asfaltul plin de gauri? Schimbarea e in tine!

Domnule Manescu, altii trebuie sa se schimbe! Si eu si dumneavoastra suntem persoane decente; chiar daca folositi termenul "jmeker", va vad, din exprimari, o persoana decenta, cum ma consider si pe mine. Citesc carti, pe hartie sau in format electronic, merg cu tramvaiul, spun "multumesc", ma scarpin numai in momente de maxima intimitate, ma enervez rar, dar bine, sunt deschis la nou si incerc sa ma adaptez. A ma schimba eu imi suna la fel cu "inselatul increderii Guvernului", cu Stalinallee si cu eforturile duble pe care trebuie sa le fac pentru a-i imbuna.

Persoanele cu defectiuni sunt altele, iar putinta mea si a celorlalte persoane decente de a le schimba sunt limitate. Trebuie sa se schimbe cei ce au institutionalizat "jmekeria" in Romania. Trebuie sa se schimbe cei care ma eticheteaza intr-un anume fel in momentul in care aleg sa mi se adreseze de la posturi TV care ma lasa indiferent. Trebuie sa se schimbe cei ce imi prezinta drept o mare victorie faptul ca au facut un drum lung de numai un sfert de ora de mers cu masina. Care ingroapa, din nestiinta si servilism imbecil, afaceri si slujbe si viitorul acestei tari. Cei carora Google le este unic profesor. Sa se schimbe cei carora "munca", "familie", "respect" sau "buna-cuviinta" le suna a clisee.

Nu sunt multi, cateva zeci de mii poate, dar sunt vocali si traiesc, acum, momente de glorie. Si strica neinchipuit de mult si de profund. Sociologii folosesc o notiune - entropia sociala. La fel ca in fizica, unde sistemele tind sa atinga cea mai dezordonata stare - gheata rigida se transforma in apa si apoi in vapori, iar pentru a impiedica acest lucru trebuie consumata energie, a unui frigider, de exemplu - societatea umana tinde spre cea mai dezordonata stare a sa.

Spre anarhie, eventual. Pentru a preintam¬pina acest lucru, trebuie cheltuita energie - justitie, legi aplicate, un sistem corect de valori, educatie. Or, marea problema a Romaniei, pe care pare sa nu o inteleleaga nimeni, este ca tocmai vectorii energetici s-au defectat. Am repetat aceste lucruri, intr-o forma sau alta, in revista aceasta, de la fel de multe ori cate indemnuri de a ma schimba am vazut. Rezultatul este nul. Si cred ca nu schimbarea este modalitatea de transformare a societatii romanesti, ci plata.

Explicatie: in lupta impotriva coruptiei, un ONG indian a inceput sa distribuie din decembrie bancnote de zero rupii. Daca sunt o batrana saraca, care nu pot mitui functionarul de care am nevoie, merg la insii aceia care imi ofera bancnote asemanatoare cu cele reale, care au in colturi valoarea zero. O ofer impaturita functionarului, acela o baga in buzunar, se bucura, dar bucuria e scurta. ONG-ul in cauza a tiparit initial 25.000 de astfel de bancnote, dar cererea a fost asa de mare incat au ajuns in scurt timp la un milion de printuri. Iar multiplicarea de un milion de ori a gestului ma pune la adapost pe mine, batrana saraca, si taie elanurile de razbunare ale functionarilor.

Poate ca la noi o astfel de masura nu poate fi aplicata, dar se pot gasi moduri de actiune cel putin la fel de bune. In zona aceasta este schimbarea de care vorbeste Florentin Manescu si cu asta sunt de acord.

Si o remarcabila vorba de duh, de la actorul Mircea Diaconu, cu care am avut placerea sa stau de vorba saptamana trecuta, despre acordul Romaniei cu FMI: "E foarte bine sa te casatoresti pentru ca astfel suporti mai usor greutatile, necazurile si cheltuielile care altfel n-ar mai fi avut loc, pe care altfel nu le-ai fi avut. Daca se taia ce trebuie, de unde trebuie, de la inceput, nu era nevoie de niciun acord". Mai poti spune ceva?