Razboiul civil din Partidul Republican, la care urmeaza sa fiti martori, va fi in intregime despre Irak - pe cine sa se dea vina si cum sa se faca retragerea inainte ca problema asta sa distruga inca si mai multi candidati republicani in 2008. Dar urmatorul razboi civil dintre democrati va fi despre China.

Inca mai cred ca, atunci cand se va scrie istoria acestei epoci, trendul pe care istoricii il vor cita drept cel mai semnificativ nu va fi cel legat de 11 septembrie si invazia americana in Afganistan si Irak. Ci de cresterea Chinei si a Indiei. Cum se va adapta lumea la aceste puteri in ascensiune si cum gestioneaza America oportunitatile si provocarile care decurg de aici reprezinta cel mai important trend global de urmarit. 

Este intr-adevar impresionant sa vezi cladirile uriase care se ridica in Shanghai sau cand te uiti la lume cu ochi de ne-american. Kishore Mahbubani, decanul Scolii de Poli-tici Publice "Lee Kuan Yew" din Singapore, imi spunea zilele trecute ca Asia acum "este cel mai optimist loc din lume". Aici, mai ales in India si China, a scapat de saracie mai multa lume si mai repede decat in orice alt moment din istoria lumii - iar ca urmare, spune el, mai multi oameni din Asia decat oriunde altundeva in lume "se trezesc in fiecare dimineata siguri ca maine va fi mai bine decat ieri". Doar ca optimismul unei persoane poate avea ca revers salariul plafonat al alteia. Si de asta, democratii nostri si China se vor bate cu siguranta cap in cap. Concentrarea echipei Bush pe Irak si pe terorism, cuplata cu pierderea controlului democratilor in ambele camere ale Congresului, a tinut relatiile SUA-China departe de prima pagina a ziarelor si intr-un relativ echilibru in timpul anilor de mandat ai lui George Bush jr. Doua lucruri vor schimba insa situatia. Primul este recastigarea de catre democrati a controlului atat in Camera Reprezentantilor, cat si in Senat - tractati de politicieni ca Nancy Pelosi, care a adoptat de mult o linie dura fata de China atat in privinta economiei, cat si a drepturilor omului, si Sherrod Brown, proaspat ales senator de Ohio, care vine la Washington cu invataturi puternic protectioniste dintr-un stat care a pierdut mii de locuri de munca in favoarea asiaticilor.

Celalalt factor este starea de spirit reflectata intr-o analiza din 2 noiembrie din Financial Times sub titlul: "Clasa de mijloc tensionata: De ce americanii obisnuiti nu au parte de beneficiile cresterii". Tehnologia si globalizarea aplatizeaza terenul economic mondial, permitand mult mai multor natiuni in curs de dezvoltare sa concureze pentru slujbe - fie de birou, fie in fabrici - rezervate odinioara lumii dezvoltate. Acesta este un motiv pentru care cresterea salariilor pentru lucratorul mediu american nu a tinut pasul cu cresterea productivitatii si a PIB.

"Economistii numesc acest fenomen stagnarea salariului mijlociu", nota Financial Times. "Masurarea salariului mijlociu da cea mai buna imagine asupra a ce se intampla cu veniturile clasei de mijloc, pentru ca, spre deosebire de salariul mediu pe economie, salariile celor din clasa de mijloc nu sunt trase in sus de castigurile de la varf. E ca in banc: Bill Gates intra intr-un bar si, in medie, toti de acolo devin milionari. Dar venitul mijlociu nu se schimba."

Multi americani au inceput sa priceapa in ultima vreme bancul, si acesta e un motiv pentru care, cu Congresul condus de democrati, e posibil sa vedem un avant brusc al legislatiei protectioniste, mai multe critici la adresa Wal-Mart, o incetinire a cresterii comertului liber si din ce in ce mai multe solicitari de actiuni punitive impotriva Chinei daca aceasta nu-si reduce excedentul comercial - care a urcat pana la un nou record in octombrie. China, cu alte cuvinte, va intra inevitabil in centrul politicii americane, pentru ca ea concentreaza problemele economice cu care se confrunta lucratorii americani in secolul 21. Marea intrebare pentru mine este cum vor folosi presedintele Bush si Congresul democrat China - ca pe un tap ispasitor sau ca pe un Sputnik? O vor folosi ca pe o scuza de a evita sa abordeze treburile dificile, pentru ca pana la urma tot China e de vina pentru tot, sau ca pe un pretext pentru a lansa tara in cursa - asa cum America a facut dupa ce URSS i-a luat-o inainte in cursa spatiala si a lansat satelitul Sputnik - si a face acele schimbari in sistemul de sanatate, de pensii, in drepturile de asistenta sociala si in sistemul de educatie continua, pentru a oferi clasei de mijloc americane cele mai bune instrumente de a o face sa prospere?

Multa istorie se va scrie in jurul acestui raspuns, pentru ca daca oamenii nu simt ca au mijloacele sa evolueze intr-o lume fara ziduri, atunci presiunea de a ridica ziduri, in special impotriva Chinei, va creste constant.

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 6 decembrie al BUSINESS Magazin

Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica