Oamenii socoteau, in acele vremuri, ca o stire inseamna ceva neobisnuit, cu adevarat remarcabil; si nu este vorba de faptul ca in anii '30 nu existau destule stiri, suficiente evenimente, existau doamne care traversau oceanul cu avionul, exploda dirijabilul Hindenburg, aparea hrana congelata si era desenata broscuta Volkswagen, cineastii realizau "Pe aripile vantului" si "Vrajitorul din Oz", Italia se batea prin Abisinia si Ghandi proclama independenta Indiei. Dar lumea aceea care i-a creat laolalta pe Hitler si pe Churchill, marea criza economica si "Postasul suna intotdeauna de doua ori" avea ceva complex, un amestec de decenta, educatie, buna-crestere si eleganta care s-a diluat in fumul anilor celui de-al Doilea Razboi Mondial si s-a topit cu totul in ritm de rock'n'roll.

Si tot anii '30 au acumulat ideile care l-au facut pe George Orwell sa scrie, doua decenii mai tarziu, "1984". Nu pomenesc aiurea romanul, pe care l-am citit, printr-un concurs de imprejurari, in tinerete frageda, intr-o perioada in care Romania traversa propria distopie. Marturisesc ca singurul lucru pe care nu l-am receptat ca atare au fost "cele doua minute de ura" - cele doua minute in care oamenii trebuiau sa se adune in fata ecranelor prezente in fiecare locuinta, sa priveasca imaginile celor care le erau, sau cel putin asa li se spunea, dusmani si sa ii urasca. Regaseam, in societatea de atunci, nouvorba si ministerele adevarului sau bunastarii, ba identificam chiar elemente de dublugandit, dar nu regaseam ura. Ma rog, nu-l iubeam pe Ceausescu, dar nici nu-l uram; sa zicem ca mai nesuferit imi era regimul si modul in care lumea se adaptase la regim.

In timp m-am dumirit: Orwell a fost un ins destept si a scris nu pentru o epoca sau un regim anume, ci pentru toate perioadele si toate regimurile. Ura este acum, si ea este puternica pentru ca avem multe spaime. Iar spaimele si ura inseamna putere. Si ignoranta inseamna putere, completeaza domnul Orwell.

Motivul lungii introduceri cu BBC, deceniul trei si Orwell este o intrebare simpla: "Dar o pauza nu putem lua oare?".

O pauza la batut campii aiurea, la analizat performantele regelui, de exemplu, un ragaz in a arata aiurea cu degetul spre unii sau altii din cauza carora n-avem noi astazi o pauza in programe economice fara rezultat, un moment in care sa stam si sa gandim, fiecare, cu mintea proprie, la ce-i de facut. Sa zicem ca uite, nu-i nicio stire de discutat si nimeni pe care sa-l uram, in afara de incompetenta, prostie si reavointa.

In loc de balmajit aiureli despre trecutul Prutului - un act istoric pe care trebuie sa ni-l asumam ca atare - poate ar trebui sa dicutam despre ce se intampla in Grecia, economic, social si politic. Despre o strategie care sa aseze Romania de partea castigatoare a lumii.

Pentru ca lumea astazi este asa:

1. Pe piersicile din magazinele Wal Mart scrie "produse in Grecia, impachetate in Thailanda" si, completez, vandute in SUA - o imagine simpla a complexitatii lumii economice pentru care distantele fizice nu mai au nicio relevanta.

2. Economia turca este singura din lume care a avut in primul trimestru al anului o crestere de doua cifre, de 11%. Fondul este explozia cererii interne si creditul ieftin, o situatie nu tocmai favorabila, dar, pe de alta parte, turcii sunt un altfel de natie, care va avea puterea sa depaseasca potentiala bula.

3. Bloomberg scrie despre cumparatorii de case ieftine din Miami - ei vin din Canada, Venezuela si Brazilia, ultimii fiind campionii achizitiilor de locuinte scumpe, de peste un milion de dolari. Cum a crescut Brazilia? A redus taxele, a dezvoltat infrastructura, a mentinut cheltuielile publice la un nivel rezonabil, de 20% din PIB.

4. Singura zona a carei pondere a scazut in PIB mondial in ultimii 40 de ani este Europa, care in 1969 reprezenta circa 36%, iar astazi numai 25%; SUA s-au mentinut la circa 27%, iar Asia si Oceania au crescut de la 15% la peste 25%.

In noua lume globalizata viitorul este al celor intelepti si prevazatori, al celor care privesc spre inainte. O mai mare deschidere a Romaniei spre zona statelor emergente, o diplomatie activa, deschisa, un joc abil al compromisurilor si tratatelor economice sunt singurele moduri de actiune.

Altfel, o sa continuam sa uram si sa ne temem.