Cred ca scandalul "Cablegate" este deja subiectul cel mai dezbatut de presa din intreaga lume, asa ca nu prea are rost sa-i acord mai mult de un scurt rezumat: un site web numit WikiLeaks a inceput sa expuna transe dintr-un set de circa un sfert de milion de depese diplomatice spre sau dinspre 274 de ambasade americane din intreaga lume. Cea mai mare parte a documentelor (circa 133.000) nu sunt clasificate, alte 100.000 sunt doar "confidentiale" si doar vreo 15.000 sunt secrete. Unii comentatori sunt de parere ca administratia americana a avut o reactie exagerata si ca, de fapt, pentru cunoscatorii relatiilor internationale, documentele nu aduc noutati. Richard Caplin - profesor de relatii internationale la Oxford - spune ca documentele vor fi mai degraba jenante decat daunatoare pentru Statele Unite. Insa cazul este interesant si dincolo de aspectele politice.

WikiLeaks este un site ciudat. A fost fondat in 2006, dar nu prea se stie de catre cine. Organizatia non-profit care-l administreaza pretinde ca a fost constituita de dizidenti chinezi, jurnalisti, matematicieni si oameni din tehnologie din lumea intreaga, insa omul-cheie pare sa fie australianul Julian Assange. In ciuda numelui, situl nu se bazeaza pe tehnologie wiki (ca Wikipedia) si probabil ca denumirea vroia sa intareasca politica de la inceput, cand oricine putea sa posteze documente confidentiale, iar utilizatorii erau chemati sa le le analizeze veridicitatea. Insa cu timpul WikiLeaks a schimbat aceasta politica, restrangand mai intai tematica la documente de interes din perspectiva politica, diplomatica, istorica sau etica, dupa care a instituit un proces intern de analiza a documentelor, iar de la inceputul lui 2010 nu se mai pot posta comentarii si toata partea decizionala apartine unui grup restrans de editori.

Din punct de vedere tehnologic, cele mai mari eforturi sunt concentrate pe distributia pe servere in diverse zone geografice (cu siguranta s-a avut in vedere posibilitatea de a fi atacati) si pe mecanismul care asigura anonimatul complet al "fluieratorilor" si impiedica urmarirea acestora. La capitolul software se folosesc Freenet si Tor (The Onion Routing) pentru asigurarea anonimatului, impiedicarea reperarii si PGP pentru criptare.

Desi Julian Assange a fost un hacker notoriu in tinerete, cei de la WikiLeaks nu practica patrunderea neautorizata in servere si retele. Pe de alta parte, nici nu sunt interesati de modul cum expeditorii le-au obtinut, asa ca probabil o parte sunt obtinute prin hacking si o parte sunt furnizate voluntar de persoane care au acces la ele. Este cert ca unul dintre cele mai mari succese ale WikiLeaks, publicarea continutului contului de e-mail apartinand lui Sarah Palin, a fost rezultatul unui spargeri.

Nu este la fel de sigur insa cum au fost sustrase in noiembrie 2009 un mare numar de documente (circa 120 MB) de la Centrul de Cercetari Climatice al University of East Anglia, printre care si corespondenta oamenilor de stiinta. Insa este sigur faptul ca publicarea acestora a produs un scandal la scara planetara. In cazul ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement), documentele au fost aproape sigur furnizate de o persoana implicata, iar in cazul Cablegate este clar ca documentele au fost trimise de cineva care avea (si poate mai are) acces la reteaua securizata unde se aduna toate aceste documente. A fost arestat un analist militar pe nume Bradley Manning, dar la retea au acces circa trei milioane de persoane.

Este interesanta ecuatia media in care este implicat WikiLeaks, pentru ca, desi partea de obtinere si publicare a documentelor confidentiale poate fi considerata "new media", fructificarea acestora este in principiu apanajul publicatiilor traditionale. De altfel, in cazul depeselor diplomatice, WikiLeaks a privilegiat cateva ziare si reviste prestigioase: The Guardian, Le Monde, Der Spiegel, El Pais si New York Times. Ideea este ca documentele in sine sunt date primare, care nu spun mai nimic cititorului neavizat. Banuiesc ca mare parte dintre cele 251.287 de depese sunt complet anoste. Jurnalistii profesionisti sunt cei care proceseaza, sintetizeaza si selecteaza aceasta informatie pentru a o face inteligibila pentru cititor.

Ar mai fi o chestiune: cat de etica este actiunea celor de la WikiLeaks? Unii oficiali americani vorbesc despre terorism, iar Sarah Palin e de parere ca Assange ar trebui vanat exact ca si Bin Laden. Cei de la Guardian le dedica un editorial din seria "In praise of". Cred ca depinde de unde privesti.