Aur si elicoptere

Autor: Dorin Oancea Postat la 08 august 2011 55 afişări

Putine au fost lucrurile care, în România ultimilor ani, sa ma faca sa ma întreb „Ce naiba?"; povestea aurului de la Rosia Montana este unul. Spun asta pentru ca o asemenea îndârjire, o asemenea desfasurare de forte pro si contra am mai vazut, în ultimii 20 de ani, numai într-un singur caz, cel al contractului cu Bell Helicopter.

Nu am o opinie bine definita in privinta Rosia Montana, nu stiu mare lucru nici despre tehnologie, nici despre efectele asupra mediului, nici despre galeriile romane si nici despre situatia economica a zonei. Dar exista aici cateva certitudini: prima, ca pretul aurului urca de zece ani neintrerupt, ca acum este la 1.600 de dolari uncia si ca multi spun ca va ajunge la 2.000 de dolari pana la finele anului; a doua, ca in lumea asta poate fi negociat orice, cu doza corespunzatoare de corectitudine si buna-credinta. Cine este megaecologist, cine se teme de cianuri sau cine tine atat de mult la vestigiile si istoria locala poate inconjura Rosia Montana cu papadii si sa ceara daune cat cifra de afaceri pe zece ani daca puful vreuneia se clinteste, poate negocia limpezimea apelor si albastrul cerului si negrul pamantului. Cu temerile ecologiste intr-o mana si cu pretul gramului de aur in cealalta. Si daca nu se poate si nu se poate cu Gabriel Resources, mai sunt, in mod cert, doritori. Dar poate ca nu-i bine ca aurul acela sa stea de pomana.

Pentru cine nu-i familiarizat: afacerea Bell Helicopter a fost unul dintre subiectele predilecte ale presei pana in anul 2000, intens discutata si analizata fiind nu cumpararea IAR Ghimbav, ci conditia pusa de americani: achizitionarea de catre MApN a 96 de elicoptere de atac. Ba s-au semnat si ceva seturi de documente, dar privatizarea fabricii din Brasov era conditionata de intrarea in vigoare a contractului de cumparare a elicopterelor Dracula, ceea ce a insemnat pentru partea romana si identificarea surselor de finantare.

Costul programului, de circa doua miliarde de dolari, a starnit nemultumirea expertilor FMI, care au contestat capacitatea Romaniei de a suporta o asemenea cheltuiala (anul era 1998 si media internationale vorbeau de o Romanie in "default"). In societatea romaneasca contractul Bell Helicopter a generat una din cele mai intense companii "anti-ceva" vazuta pe plaiuri dambovitene de la revolutie pana atunci: in marea de critici s-au inecat toate argumentele putinilor sustinatori ai programului - posibilitatea ca Turcia sau alte state din estul Europei sa cumpere elicopterele de atac produse la Brasov sau infiintarea unui centru zonal de intretinere si reparatii. Culmea, chiar cei doi ambasadori americani care s-au aflat la Bucuresti in acea perioada s-au aflat pe pozitii opuse: Alfred Moses a fost un sustinator deschis al afacerii Bell, in timp ce succesorul sau, James Rosapepe, s-a pronuntat public impotriva oricarei tentative a romanilor de a-si "cumpara" admiterea in NATO prin incheierea unor afaceri cu mari companii americane.

Personal am fost un sustinator al afacerii Bell; mi se parea ca o Romanie echipata cu o elita de genul elicopterelor de atac ar fi capatat o cu totul alta greutate in geopolitica zonala. Doua miliarde de dolari, dupa dezastrele bancare ale perioadei - Bancorex, Banca Agricola - nu mi s-au parut cine stie ce bani pentru, repet, chiar o Romanie in default. Iar prezenta unei tehnologii de asemenea calibru ar fi fost benefica si pentru industrie si pentru afacerile locale. Si dupa, ce s-a ales de IAR? Doua tentative de privatizare esuate si o colaborare, cum sa-i spunem?, timida? cu EADS. Si nici nu mai fac nici macar un elicopter intreg.

Orice se poate negocia, cantitati de aur extras, concentratii de cianuri, cate elicoptere si pentru ce bani si in cat timp, ce se plateste si ce se cumpara; totul e sa fii stapan pe situatie si sa stii bine ce ceri si ce dai. Asta este o arta care cere diplomati de cariera sau manageri pregatiti atat la importante scoli de afaceri, cat si in mari companii. Si sa nu fii un ticalos preocupat numai de binele propriu.

Doua decenii la rand Romania a platit in fel si chip pentru ca nu a avut buni diplomati si buni negociatori; de aici contracte care astazi ni se par prapastioase, de aici lipsa de infrastructura, de autostrazi, de aici capusareala, de aici izolarea internationala, de aici stinghereala oficialilor romani pe la orice reuniune internationala, de aici ratoiala altora la oficialii romani, de aici lipsa de mari nume de companii prezente in Romania. De aici unicitatea reusitei de care s-a bucurat echipa condusa de Bogdan Aurescu in delimitarea platoului maritim.

Sa mizezi pe politruci sinistri, pe yesmeni lipsiti de materie cenusie si de alte organe, sa promovezi mereu si mereu aceiasi indivizi lipsiti de viziune si dispusi la compromisuri nesfarsite este daunator si costa. Costa mult.

Nu-i greu de intuit ca, in bunul specific romanesc, sub poleiala de ecologie si griji pentru patrimoniul istoric se negociaza comisioane; afacerea Bell a cazut, chiar cu documente semnate, cam din aceleasi considerente. Dar nu pot intelege cum poate fi cineva atat de lipsit de viziune incat sa nu priceapa ca, lasate sa se dezvolte, sa castige, sa creasca, afacerile pot si vor aduce mult mai multi bani.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Rosia Montana,
poveste,
aur

Citeşte pe comedymall.ro

/opinii/aur-si-elicoptere-8573733
8573733
comments powered by Disqus
Viaţă de corporatist { izolat la domiciliu } Viaţă de corporatist { izolat la domiciliu }

Într-un articol de copertă recent scriam despre viaţa angajaţilor în open space – observam cât de mici sunt spaţiile alocate angajaţilor în birourile din România, cât de greu este să ne adaptăm la obiceiurile colegilor şi cum, de multe ori, simţim nevoia să facem de acasă lucrurile importante pentru muncă. A trecut doar o lună de atunci, iar glumele „colegului de bancă'' au devenit amintiri, iar open space-ul pare să fi intrat la capitolul istorie. Ce înseamnă experimentul global al muncii de acasă şi care sunt posibilele urmări ale acestuia?

vezi continuarea
ZF.ro
Situaţia ciudată: Cel mai nou pacient bolnav de COVID-19 dă peste cap tot ce ştiam. Cum s-a putut întâmpla asta Situaţia ciudată: Cel mai nou pacient bolnav de COVID-19 dă peste cap tot ce ştiam. Cum s-a putut întâmpla asta
Pericol critic: Dacă patronii mor, nu o să mai avem nici angajaţi sau cine să plătească salariile
Mediafax
Regula celor 6 secunde pentru a reduce riscul de infectare cu coronavirus Regula celor 6 secunde pentru a reduce riscul de infectare cu coronavirus
Top 10 ţări care îşi vor reveni cel mai rapid la finalul pandemiei de coronavirus, potrivit analiştilor
MonitorulApararii
Fostul premier social-democrat Zoran Milanović revine la conducerea Croaţiei. Ca preşedinte Fostul premier social-democrat Zoran Milanović revine la conducerea Croaţiei. Ca preşedinte
Ce se întâmplă la Moscova este de bine deopotrivă pentru Rusia şi Putin(?)
MonitorulPartidelor
Apartamentul lui Ungureanu, oferit drept REFUGIU al medicilor în calea COVID-19. „Toţi să facă la fel” Apartamentul lui Ungureanu, oferit drept REFUGIU al medicilor în calea COVID-19. „Toţi să facă la fel”
Demisie „fulger”. Un medic chirurg va conduce Ministerul Sănătăţii. Cine este Nelu Tătaru, propus să preia funcţia după plecarea lui Costache
MonitorulSiguranteiCetateanului
COMENTARIU Valeriu Suhan Hai, da-ma... incolo... COMENTARIU Valeriu Suhan Hai, da-ma... incolo...
Dr. Tudor Ciuhodaru atentioneaza ca virusul (Covid-19) rezista minim 30 de minute in aer dupa eliminarea sursei infectiei si peste cinci zile pe piele

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.