Anul acesta, suspendarea lui Basescu a picat prea aproape de rastignirea lui Hristos ca sa nu imprumute din dramatismul Calvarului, din recuzita discursiva a deniilor si, nu in ultimul rand, din predispozitia publicului de a empatiza cu cel in suferinta.

Democratia, care si-a demonstrat lipsurile inca din Noul Testament (daca ar fi fost dictatura/autocratie, Pilat l-ar fi eliberat pe Hristos, nu pe Barabas, cum a cerut multimea) a facut ca saptamana trecuta un presedinte sa fie suspendat, cu respectarea aritmeticii constitutionale, chiar daca nu si a spiritului Legii fundamentale. De altfel, dintre institutiile puterii, Legislativul roman - cel aflat la o cota dezamagitoare in sondajele de opinie - este singurul care a reusit sa isi impuna vointa asupra uneia dintre celelalte doua ramuri, Guvern sau Presedinte. Parlamentul a adus saptamana trecuta vestea cea buna a coalizarii unei majoritati cat se poate de solide, dupa ce a adoptat, cu 322 de voturi "pentru", suspendarea din functie a presedintelui. Va amintiti, nu e asa de departe, paradoxul inregistrat la votul pentru guvernul "ultraminoritar" Tariceanu II, cand pentru un cabinet format doar din PNL si UDMR au votat 302 de parlamentari? Asta in timp ce in 2004, pentru guvernul de coalitie PNL-PD-PC-UDMR se stransesera abia 265 de voturi...

Ce ne spune asta? Ne spune ca, in pofida sondajelor de opinie, a editorialelor vituperante din ziare si a ironiilor din talk-show-uri, Parlamentul se transforma intr-o institutie din ce in ce mai omogena, capabila sa isi impuna vointa in situatii extrem de sensibile. Si cred ca, in conditiile unui sistem politic in care majoritatea a fost cel mult relativa pana acum, asta poate fi o veste buna.

Chiar daca nu va place ca Nicolae Vacaroiu este, incepand de vinerea trecuta, presedintele Romaniei si chiar daca urmatorul sondaj de opinie va inregistra o si mai mare dezaprobare la adresa Parlamentului, democratia romaneasca a castigat. Fie si o simpla lectie. Lectia "check-and-balance": intr-un sistem democratic, fiecare actor trebuie sa stie ca pentru fiecare derapaj al sau exista un alt actor care ii poate aplica o corectie. 

Traian Basescu a cules saptamana trecuta nu doar roadele relatiei conflictuale cu parlamentarii, pe care-i denumise "cei ce fac legi pentru infractori", ci si uzufructul functiei de presedinte, pe care a folosit-o sensibil diferit de manualul de instructiuni primit la inceputul mandatului.

Cand a cerut votul pentru functia de presedinte, Traian Basescu a promis ca va lupta cu sistemul ticalosit. Retorica electorala care ne-a cucerit pe multi sau doar ecuatia "celui mai mic rau posibil" au facut ca el sa ajunga presedinte. Insa perioada romantica s-a cam incheiat dupa ce noul presedinte a terminat de rostit juramantul de investitura: din acel moment scenariul "presedintelui-jucator" trebuia sa intre in corsetul Constitutiei, singura carte pe care isi jucase candidatul Basescu soarta electorala. Nu s-a putut. Si nu s-a putut nu pentru ca ar fi fost prea stramt corsetul, ci pentru ca Traian Basescu nu a inteles ca atitudinea de razboinic ii poate aduce mult mai putine avantaje decat cea de negociator abil. A nu se intelege de aici ca Traian Basescu ar fi trebuit sa umble cu spinarea incovoiata pe la usile parlamentarilor sau pe la cele ale Guvernului. Insa pentru a-si pune in aplicare agenda electorala, negocierea i-ar fi fost mult mai folositoare decat i-a fost, se vede, pozitia de forta. Pentru ca acum omul politic Basescu a ramas doar cu sustinerea unei parti din electorat - multi, putini, n-am fi aflat decat daca si-ar fi dat demisia - insa cu impotrivirea unei largi majoritati din clasa politica. Cel putin pentru inca un an, pana la urmatorul scrutin legislativ.

Sa ne intelegem: nu fac parte dintre cei care considera ca in cazul Basescu se poate pune degetul pe "fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei"; cine reuseste sa demonstreze asta este ori David Copperfield, ori Mircea Geoana. Dar sunt convins ca este bine ca Parlamentul l-a putut suspenda pe presedinte: cred ca omul politic Traian Basescu nu isi va schimba atitudinea fata de Legislativ dupa ce va reveni in functie, dar stiu ca la urmatoarele alegeri parlamentare vom avea in spate o lectie foarte serioasa la care sa ne gandim inainte de a pune stampila.