Salvati-l pe Lambo!

Postat la 22 mai 2007 1 afişăre

Buna ziua. Numele meu e Lambo si am doar cativa ani. Sunt galben si m-am nascut in Italia. Parintii mei sunt celebri si, de aceea, am fost crescut cu multa grija. Ereditar am mostenit formele astea dracesti si vreo sase sute si ceva de cai sub capota.

O «campanie sociala» pentru Lamborghini, initiata de Radu Pilat, copywriter McCann Erickson

 

Buna ziua. Numele meu e Lambo si am doar cativa ani. Sunt galben si m-am nascut in Italia. Parintii mei sunt celebri si, de aceea, am fost crescut cu multa grija. Ereditar am mostenit formele astea dracesti si vreo sase sute si ceva de cai sub capota.

 

Cand m-am nascut mi-am dat seama cat de norocos sunt. Pentru ca o gramada de oameni au avut grija sa fiu sanatos si cu reviziile la zi. Curse zilnice  ma mentineau in forma. Nu mai vorbesc de nenumarate poze pentru reviste.

 

Apoi s-a intamplat ceva foarte ciudat…Parintii m-au invelit cu o husa care mi-a luat vederea. Am fost urcat in camion si dupa doua zile de hurducaieli am ajuns intr-un loc absolut bizar.

 

Fratii mei ma avertizasera ca va avea loc o calatorie, dar ei pomeneau de ape intinse si orase stralucitoare cu nume frumoase: Nisa, San Remo, Cannes. Locul asta in care am ajuns eu e altfel. Pana si numele sunt altfel: Ghimpati, Adunatii Copaceni, Bucuresti.

 

Nu ma prea odihnesc pe malul marii in fata cazinoului. Nici nu mai alerg cu totul la rosu pe un circuit mazgalit de cauciucuri care isi dau duhul. Nu iau curbe la limita aderentei, n-am pietris de tete-a-queue. Nu-mi lipeste nimeni numere de concurs. Nu mai sunt fulgerul galben care mananca kilometri de autostrazi ca un obez nebun. Nu dansez valsul mortii prin munti inalti pe care un ticnit a scuipat o panglica serpuita de asfalt.

 

Totul e altfel aici. In primul rand orice parcare e insotita de o lovitura la membre. Trebuie sa sar multe borduri. Sunt lasat cu botul in gunoi in fata unui club jerpelit pe afara, pana dimineata. Si, drept multumire, sunt condus pana acasa de cineva cu alcoolemia prea mare ca sa evite multele gropi si canale. Inghit mult praf, suport tacut chei trecute pe la subrat si multe claxoane. Traiesc intr-un trafic in care nu-mi gasesc locul. Am ajuns sa-mi fi dorit sa nu ma fi nascut.

 

Dar cel mai rau sufar de inactivitate. Simt ca ma ingras si ca imbatranesc urat. Cea mai lunga si plina de adrenalina cursa a fost undeva intre doua semafoare, cam pe 300 de metri. Sau un drum la mare pe o autostrada in constructie, unde am depasit, spre rusinea mea, pe banda de siguranta. Cel mai mult timp mi-l petrec parcat prin centru si stand la coada la semafor. Si as deschide capota sa eliberez caii astia care incep sa mucegaiasca.

 

Stiu ca tonul meu nu e disperat. Poate ca am inceput sa ma complac, poate ca am inceput sa iubesc piatra cubica si minijupele de piele care se freaca de pielea de pe locul din dreapta. Poate ca, de fapt, imi plac acceleratiile la podea in gol si programul City. Am inceput sa rad de batranii surprinsi pe trecere, carora le tai fata. Sau de fraierii cu masini normale care sunt obligati sa ma primeasca inapoi in coloana. Sau de politistii care transpira canddeschid geamul si se uita in alta parte candsunt parcat aiurea sau o iau pe contrasens.

 

Nu sunt disperat. Dar mi-e dor de vremuri mai bune. Poate ma ajutati cumva.

 

Multumesc.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Salvati-l pe Lambo!
/media-marketing/salvati-l-pe-lambo-1009257
1009257
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.