Un intreprinzator l-a descoperit la European Art pe pictorul Michael Lassel, primul roman expus la British Museum, dar practic necunoscut la Bucuresti, si a decis ca o lucrare a acestuia este cadoul pe care si-l doreste de ziua lui. Iar un proprietar de companie de transporturi, genul de intreprinzator care conduce o afacere, dar care nu se sfieste sa puna mana la lucru, a decis sa investeasca o suma importanta intr-o lucrare a pictorului nascut in Transilvania, dar stabilit in Germania de 25 de ani. Transportatorul intra astfel intr-un grup de colectionari care mai include Tate Gallery din Londra, compania Texaco, familia elvetiana Bauer sau Ducii de Beaufort.

Si este un merit al celor de la European Art ca au adus si au propus pietei locale si altceva decat necunoscuti flamanzi alaturi de un sir nesfarsit de pictori locali lipsiti, cei mai multi, de har. Dar prima intrebare pe care i-o poti adresa lui Radu Boroianu este despre cum a fost despartirea de un mogul, pentru ca fostul ambasador si ministru liberal a plecat in a doua jumatate a anului trecut de la sefia galeriei Artmark, aflata sub patronajul discret al lui Dinu Patriciu. "Despartirile de moguli sunt totdeauna ciudate; n-as spune ca provoaca distorsiuni profunde, pentru ca trebuie sa alegi partea care iti este favorabila", spune Boroianu. El remarca in acelasi timp sentimentul de satisfactie generat de despartirea de o persoana avuta, satisfactie izvorata din independenta castigata, "chiar daca aparent ea nu a fost incalcata niciodata": "Baneste n-am avut mare lucru de pierdut, pentru ca sunt un mare cheltuitor si nu sunt un bun om de afaceri, iar la Artmark partea mea de investitie a fost de aproximativ zece procente."

European Art Gallery a fost creatia pictorului Mihai Covaci, dar a devenit, din toamna anului trecut, un proiect multipolar, care isi propune sa fie ceva mai mult decat un intermediar in comertul cu obiecte de arta. "Vrem sa recuperam valori romanesti care au izbandit in Occident, pentru ca altfel ii vom descoperi cu intarziere, in muzee din strainatate", spune Boroianu - un bun exemplu este chiar Michael Lassel.

Prin activitatea de anticariat, galeria vrea sa elimine cat mai multe falsuri produse de negustori sau artizani; la acest obiectiv contribuie si atelierul de expertiza, dotat cu aparatura de investigatie cu raze ultraviolete si infrarosii. Un alt serviciu mai putin comun actualelor galerii de arta este cel de restaurare, unde sunt implicati Mihai Covaci si Ion Sfrijan, care s-a remarcat prin restaurarea tabloului "Venus si Amor", ulei pe lemn al pictorului Lucas Cranach cel Batran, datat 1520. "Doritorul poate asista la proces, poate sa inteleaga cum isi revine opera de arta", spune Boroianu. Nu in ultimul rand, galeria si-a propus sa expuna in spatii neconventionale; spitalul Sanador este un astfel de spatiu, unde vor fi prezentati pictori romani contemporani.

European Art a venit pe o piata care a fost estimata anul trecut la 8 milioane de euro si care anul acesta nu va putea depasi, estimeaza Boroianu, 12 milioane de euro. Valori reduse, pentru ca arta este mai degraba o pasiune cumva exotica. In plus, "arta romaneasca nu este nici atat de numeroasa, nici atat de valoroasa pe cat invatam in clasa a noua", explica Boroianu. In lume, investitia in arta este pe locul trei in ierarhia optiunilor, dupa diamante si aur. La noi nu este o optiune valabila in primul rand pentru ca nu exista traditie, dar si pentru ca asiguratorii si bancherii manifesta rezerve mari in a se implica: colectiile de arta nu pot fi nici asigurate si nici nu se constituie in gajuri.

"European Art Gallery a devenit partenerul BNR pentru consilierea in domeniul artistic si acesta poate fi un impuls pentru ca bancile comerciale sa se implice mai mult, sa iasa din zona actelor de caritate in care se afla acum", spune Boroianu. Nici gustul public nu este prea educat, pentru ca muzeele au fost facute cu opere din nationalizari sau prin cumparaturi de la artisti pe sume neimportante. Multi dintre colectionarii particulari "aduna cu duiumul semnaturi care le spun ceva, dar a caror valoare in sine tinde spre mediocru" sau sufera de un soi de trufie atotstiutoare care ii elimina practic din societate.

Altfel spus, pe piata romaneasca se termina, la propriu si la figurat, Grigorestii. Sau se amplifica falsificarea lor, spune Boroianu: "Grigorescu este obsedant pentru romani. Dar este un caz unic de pictor care nu oboseste sa faca mereu aceeasi tema. Cum sa faci atatea care cu boi si zeci de tarancute pe camp? Este un caz unic. La fel de halucinant este cum se tot descopera Brancusi in Romania".

Pe de alta parte, arta romaneasca are atuurile sale: icoanele pe sticla, cele autentice, au deja o piata a lor si sunt cotate si in tara, si in afara mai bine decat pictura de sevalet. Nici arta lemnului nu este de ignorat, si nu numai lucrarile maramuresene sau cele din zona saseasca sau svabeasca, cum ar fi tentati cei mai multi sa creada, ci si sculptura in lemn din Bucovina, Moldova sau Muntenia. Si lutul sau olaritul ofera lucrari remarcabile care pot reprezenta bune investitii. Ideea este insa ca pasionatii sa inteleaga ca "nu orice obiect care se aseamana cu arta autentica este chiar un obiect frumos".