1905 a fost un an-pivot pentru stiinta. Einstein publica trei lucrari: una tinand snca de domeniul fizicii clasice, o alta despre efectul fotoelectric si articolul aparut sn Zeitschrift fur Physik, "Asupra electrodinamicii corpurilor sn miscare", actul de nastere al teoriei relativitatii.

Spre a marca centenarul publicarii celor mai renumite articole ale lui Einstein si spre a comemora cincizeci de ani de la moartea savantului, Organizatia Natiunilor Unite a promulgat anul 2005 ca an international al fizicii. La noi se detaseaza efortul editurii Humanitas care, la mijlocul acestei toamne, l-a readus sn atentia publicului nostru pe cel mai faimos om de stiinta al tuturor timpurilor. Pe langa "Cum vad eu lumea" si "Teoria relativitatii pe sntelesul tuturor", iata acum proaspat iesita de sub tipar o culegere de cuvinte memorabile, culese si adnotate de Alice Calaprice, ale celui care se autoproclamase "lupul singuratic" si care a fost desemnat de revista Time, la trecerea sn noul mileniu, "Personalitatea secolului".

Dupa ce a studiat temeinic, timp de douazeci de ani, manuscrisele lui Einstein, surse originale, biografii ale savantului si alte, multe, documente secundare suplimentare, Alice Calaprice, redactor la Princeton University Press, a alcatuit aceasta sclipitoare antologie sapientiala, care, snsa, da seama nu numai de cele mai "geniale" cugetari einsteiniene, ci si de gandurile sale mai putin profunde (pe care editoarea le considera o posibila sursa de amaraciune pentru unii dintre simpatizantii omului de stiinta).

Acestea din urma reconstituie fata profund umana a autorului lor si, sn ciuda faptului ca pot parea anacronice sau chiar capabile sa tradeze flagrant conceptii astazi considerate corecte politic, ele recompun un aer al epocii caruia Einstein nu i s-a putut sustrage. Dar pe care a stiut sa-l respire inteligent si cu originalitate stilistica. Iata, bunaoara, o traznaie sau, daca vreti, o hachita profund subiectiva: "Nu ma simt sn largul meu ascultand Beethoven.

Cred ca e prea personal, aproape ca e dezbracat. Mie da-mi mai degraba Bach si iar Bach..." Or, mai sncolo, un adevar cu deloc comun: "Majoritatea profesorilor ssi pierd vremea punand sntrebari care urmaresc sa dezvaluie ce nu stie elevul, sn vreme ce adevarata arta a examinarii consta sn a afla ce stie de fapt elevul sau ce poate sa stie".  Pretutindeni, sansa, umorul sau incontestabil rabufneste, spre deliciul oamenilor de spirit si al celor lipsiti de prejudecati dureroase: "Daca teoria relativitatii se va adeveri, Germania va sustine ca sunt german, iar Franta va declara ca sunt cetatean al lumii.

Daca teoria mea se va dovedi falsa, Franta va spune ca sunt neamt, iar Germania ca sunt evreu". Grupate, sn acest volum, pe categorii tematice (despre sine, despre familia lui, despre America si americani, despre evrei, Israel, iudaism si sionism, despre religie, Dumnezeu si filozofie, despre pacifism etc.), vorbele de duh ale "lupului singuratic" Albert Einstein au, sn marea lor majoritate, imensa calitate de a seduce irezistibil fie prin ineditul formularii, fie prin ironia prietenoasa, fie prin rasfatul de copil mare.   

Albert Einstein, Cuvinte memorabile,

Editura Humanitas, BucureSti, 2005