O piesa scrisa in 1980, 14 insi si o coada la care nimeni nu stie "ce se da"

La Teatrul National, a avut loc premiera piesei "Coada" de Paul Everac. Autorul, proaspat octogenar, a fost ovationat de o parte a publicului la final, impreuna cu cei 14 actori. Aceasta pentru varsta recent implinita, pentru textul scris in 1980, dar si pentru ca a semnat regia propriei piese.

Pe parcursul a aproape trei ore, dintre care ultima a parut si cea mai lunga, Paul Everac a aratat ca este polivalent. A facut dialog, scene de grup, monologuri. A conturat personaje pitoresti, bizare, ingenue, rigide, violente, betive. A facut umor si drama, comic de limbaj si filosofie sociala. Practic a schitat, cum planuise, o intreaga umanitate, in 14 insi care stau la o coada la care nu stiu nici ei "ce se da". Au aparut pe scena toate "clasele si paturile sociale": taranul, intelectualul, proletara, fostul aristocrat picat in patima betiei, "parazitul", tarfa, ba chiar si tineretul studios. 

Toata aceasta multime se integreaza intr-o miscare fara scop explicit. Dincolo de usa e un "ghiseu" administrativ sau se distribuie produse? Fireste ca nu aflam pana la final, piesa avand o nuanta de teatru al absurdului combinata cu observatie sociala. Era firesc sa nu se joace in ‘80, pentru ca societatea de-atunci nu se putea recunoaste oficial in masa de personaje care compun coada lui Everac. 

Oarecum bizar, multe fragmente sunt foarte aproape de unele dintre piesele lui Matei Visniec, mai ales din cele de inceput, ceea il plaseaza pe fostul director al TVR in postura de precursor sau maestru fara voie al cunoscutului Visniec, cel mai jucat dramaturg român in viata. 

Paul Everac a fost si el candva cel mai jucat, pe vremea cand se reprezentau "Un fluture pe lampa", "Un pahar de sifon" sau, chiar la TV, nemuritoarea epopee a fabricarii cocsului: "Ferestre deschise". Revenirea lui la National arata ca, asa cum demonstra chiar si in piesele cu teza, Everac e un profesionist care a invatat bine, in cele peste 130 de piese ale lui, cum se scrie un text. Asa ca actorii Nationalului s-au asternut cu bucurie pe treaba pentru ca au partituri, au personaje. 

Totusi, odata spusa povestea si trase concluziile, dupa ce fiecare "codas" si-a zis monologul, "Coada" se cuvenea sa se incheie. Ori piesa s-a mai invartit in jurul "cozii" pret de vreo ora. Cam mult pentru spectatorul secolului XXI, care nu mai sta la coada, ci comanda produse si servicii pe Internet.