Asa ca in martie 2009 se intoarce in America, se angajeaza la Royal Bank of Canada si porneste un blog pe teme economice. Iordache avea in toamna anului trecut o abordare si o viziune destul de pesimista a crizei si efectelor acesteia asupra lumii si Romaniei, dupa cum dovedeste un interviu pe care i l-am luat in octombrie. Aproape un an mai tarziu, crede ca lumea a evitat cel mai mare colaps din istoria economica globala de la marea criza mondiala din 1929. Mai crede ca Europa isi va reveni mai greu decat Statele Unite si ca Romania prezinta, inca, oportunitati interesante pentru investitori.

- Cum ati lasat America, New York-ul, Wall Street si ce ati gasit la intoarcere?

Am plecat din New York in August 2008 si am revenit in Martie 2009. Cand am plecat, criza financiara facea ravagii in prima economie a lumii, dar nu prevestea valurile ce urmau sa vina. Dupa cum se stie, situatia de pe Wall Street la inceputul lui martie 2009 era una care prezicea apocalipsa si colapsul financiar global (a se vedea nivelul de 666 de puncte al indicelui S&P).

- Ce faceti acum?

Intr-un context nu foarte roz al pietei fortei de munca de pe Wall Street, am reusit sa revin pe piata. In prezent sunt consultant de risc pentru Royal Bank of Canada - departamentul de Equity Structured Products. Nefiind implicata atat de mult in activele toxice care au scos din circuitul Wall Street cateva banci de investitii celebre, RBC isi permite o politica speciala de personal. Gama de produse cu care lucrez acum este din categoria Optiuni Exotice, iar responsabilitatea mea se intinde pe aria riscului de piata.

- Care este sentimentul general al omului obisnuit - deceptie, speranta, etc?

Cand am sosit in martie, nu cred ca cei de aici erau dominati nici de deceptii si nici de sperante. Erau mai degraba impacati cu realitatea. Se constientiza faptul ca va urma o perioada lunga si grea in care multe se vor schimba din radacina. Astazi se pare ca memoria a disparut si optimismul e revenit aproape acolo unde il stiam, adica sus. Raman la ideea ca s-a trecut prea repede de la o extrema la alta. Somajul inca este o problema majora si va ramane asa pentru inca doi-trei ani, dupa opinia mea.

- Credeti ca reactia autoritatilor americane in fata crizei a fost si este cea adecvata? de ce? Ce credeti despre ceea ce se intimpla in Europa?

Chiar daca admiratia mea pentru Alan Greenspan (fostul presedinte al bancii centrale americane) va fi cu greu egalata, incep sa-l apreciez din ce in ce mai mult pe Ben Bernanke (actualul presedinte al Fed). Dupa degringolada de pe piata financiara globala din septembrie 2008, autoritatile americane, atat Department of Treasury (ministerul de finante), Federal Reserve (banca centrala) cat si senatul american, au reactionat incredibil de rapid si eficient la o criza inimaginabila si de neconceput cu un an in urma. Astazi se pot vedea cateva dintre efectele interventiei lor si exemplele pot face subiectul unei discutii separate. Europa dupa cum se stie a fost valul al doilea al crizei mondiale. In Marea Britanie au reactionat foarte mult dupa modelul american iar in restul Europei in aceeasi nota dar cu particularitatile de rigoare. Sunt multe asemanari dar si deosebiri in ceea ce priveste criza financiara americana si cea europeana. Si aici sunt extrem de multe de spus, dar daca ar fi sa spun o parere personala, as indrazni sa afirm ca Europa s-ar putea confrunta cu efecte negative mai de lunga durata decat partenerii lor de peste ocean.

-La ce ar trebui sa ne asteptam in viitor, in privinta evolutiei economice in SUA si in Europa?

Un lucru este absolut cert. Am evitat poate cel mai mare colaps din istoria economica globala de la Marea Criza Mondiala din 1929. In viitorul apropiat trebuie sa evitam in orice caz intrarea intr-o spirala descendenta in sectoare adiacente, si aici ma gandesc in primul rand la sectorul imobiliar comercial. Daca accesul la finantare se mentine pe traiectoria ultimelor luni iar piata imobiliara rezidentiala se stabilizeaza, recesiunea va inceta. Si totusi consider ca nu va exista o crestere economica importanta atata timp cat somajul ramane la cote de peste 10 procente. Atat in SUA cat si in Europa consumatorul reprezinta veriga esentiala in dinamica economica, si inevitabil din acea directie trebuie sa provina cresterea semnificativa a economiei.