Independenţa financiară înseamnă să ai suficiente fonduri fără să trebuiască neapărat să lucrezi pentru a-ţi câştiga existenţa. Mulţi încearcă să o atingă intrând în domeniul antreprenoriatului, mai puţini sunt cei care au salarii atât de mari încât să iasă de timpuriu din câmpul muncii şi mai este cel puţin o categorie, a celor care aleg să investească pe piaţa de capital pentru a-şi multiplica banii. În cea din urmă intră şi Ovidiu Susan, care după cinci ani pe bursă a ales să renunţe la carieră şi să fie investitor full-time.

„După aproximativ cinci ani de investiţii part-time, începând cu 2011 am renunţat la cariera anterioară şi m-am ocupat exclusiv de investiţii. A fost, de altfel, scopul iniţial pentru care am început să studiez pieţele de capital, dar am putut face trecerea doar după câţiva ani de experienţă şi având la dispoziţie sume mai mari decât cele iniţiale”, povesteşte Ovidiu Susan, în vârstă de 43 de ani.

Născut în Piatra Neamţ, Ovidiu s-a mutat în Bucureşti pentru a studia ştiinţe juridice, fiind licenţiat în drept. Totuşi, ceva mai târziu, în 2005-2006, a început să studieze pieţele de capital pentru a vedea dacă poate face din activitatea investiţională una de bază, care să-i faciliteze schimbarea totală a carierei. „Am fost atras de perspectiva libertăţii de mişcare şi decizie, dar mai ales de provocarea intelectuală”, spune el.

Primii lui paşi într-ale investiţiilor au fost mici şi precauţi. A investit iniţial aproximativ 5.000 de euro din economiile lui, sumă pe care a crescut-o în primii doi ani până la 40.000 de euro. A început cu piaţa din România, iar primele achiziţii de acţiuni au fost la producătorul de materiale de construcţii Ceramica Iaşi şi, ulterior, la Albalact, cel mai mare producător de pe piaţa lactatelor.

Despre Ceramica Iaşi se pot povesti multe, însă un punct de cotitură pentru companie a fost începutul anului 2015, când acţionarii au aprobat schimbarea denumirii societăţii în Brikston Construction Solutions. Tot în 2015, compania era delistată de acţionari de pe fosta piaţă Rasdaq, după 18 ani de prezenţă pe Bursă. Istoria companiei ne aduce până în anul 2022, când Brikston a revenit la tranzacţionare pe piaţa AeRO la finele lunii martie.

Şi Albalact a părăsit ringul bursier, la aproximativ 20 de la listare. După ce în 2016 a fost preluată de grupul francez Lactalis, deţinut de miliardarul Emmanuel Besnier, noul proprietar a cerut delistarea producătorului de lactate, care a avut loc câteva luni mai târziu. Ovidiu Susan spune că şi-ar dori să vadă listată la Bursa locală orice companie antreprenorială românească, dacă ajunge la maturitatea necesară unui astfel de pas. „Piaţa de capital locală nu se ridică la nivelul economiei. Marii campioni ai antreprenoriatului românesc lipsesc de la BVB. Lipseşte reprezentativitatea şi lichiditatea”, afirmă investitorul.

De altfel, cu excepţia Norofert, la care a acumulat acţiuni ulterior listării, Ovidiu a susţinut antreprenorii români participând la plasamentele private ale unor companii care s-au listat pe piaţa secundară în ultimii ani şi pe care le are şi astăzi în portofoliu. „Secţiunea AeRO mi se pare de interes.”

Deţinerile sale de la Bursa de Valori Bucureşti sunt Simtel Team, Norofert, AROBS Transilvania, Agroland, SafeTech Innovations, Softbinator Technologies şi Lăptăria cu Caimac, dintre care primele două-trei se detaşează ca pondere.

Sectoarele vizate sunt, aşadar, energie, agricultură şi IT. Şi pentru că aminteam de antreprenori, ei bine, implicarea lor reprezintă şi primul criteriu pe care investitorul îl ia în considerare atunci când analizează o companie, alături de echipă şi relaţiile interumane.

La ce se mai uită? „Forţa de vânzări şi strategia de marketing, marjele operaţionale, calitatea produsului sau a serviciului raportat la preţ şi la concurenţă şi strategia de viitor privind fiecare dintre punctele de mai sus.”

NUME: Ovidiu Susan

VÂRSTĂ: 43 de ani

PROFESIE: jurist

OCUPAŢIE: investitor full-time

INVESTEŞTE: pe termen lung

Pe pieţele internaţionale, în special cea din SUA, investitorul urmăreşte mai multe companii de tehnologie, dar la momentul actual nu are poziţii relevante pentru că le consideră încă supraevaluate, deşi au scăzut semnificativ în acest an. În ultimele luni, el şi-a concentrat atenţia mai mult pe plan extern.

„Companiile din sectorul tech de pe pieţele externe mă atrag în mod particular. Caut în special companii care pot creşte semnificativ în câţiva ani. Le caut pe cele care au şanse să devină următorul Google, Facebook, Amazon etc. Încă nu le-am găsit, deci citesc, analizez, mă documentez şi… aştept”, adaugă el. Între timp, portofoliul de la BVB rămâne, deocamdată, aşa cum e.

Spune că are încredere în antreprenorii din spatele acestor afaceri şi crede că vor avea un viitor interesant, cel puţin două-trei dintre ele. Ce investiţii evită însă? „Orice nu înţeleg. Pentru că nu este atât de important să câştigi bani, cât să înţelegi exact de ce i-ai câştigat. Sau pierdut. Doar aşa poţi atinge o constanţă a câştigurilor”, mai spune investitorul.

În ceea ce priveşte tipologia de investitori cu care crede că se identifică cel mai bine, Ovidiu afirmă că nu îi plac etichetele teoretice. Investeşte acolo unde vede perspective de creştere pe următorii doi-trei ani, indiferent de catalizator.

„Mă rezum la companii pe care ajung să le înţeleg suficient de bine. Nu sunt foarte diversificat, nu obişnuiesc să urmăresc zeci de companii. Sunt atent la contextul general al pieţei şi la tendinţa psihologică a maselor”, afirmă el.

Botezul focului

Anul 2021 a fost unul de bun augur pentru mulţi investitori, inclusiv pentru Ovidiu Susan. Randamentul anului trecut a fost unul excelent, dar irelevant statistic, spune el, având în vedere că de la căderea din 2020 la maximele din 2021 pieţele au avut creşteri semnificative. „Câştigurile cele mai mari au fost aduse de companiile nou listate pe AeRO pe care le am şi acum în portofoliu.”

Cu toate acestea, pentru că nu totul este lapte şi miere în lumea investiţiilor, iar bursele traversează şi perioade mai ostile, l-am întrebat ce momente au fost mai dificile pentru el, cum a trecut prin ele şi cu ce lecţii a rămas. „Botezul focului pentru mine a fost criza din 2008.

Totuşi, nu doar crizele ne învaţă câte ceva, ci şi perioadele de exuberanţă. Pieţele ne dau mereu lecţii mai mari sau mai mici, important este să fim atenţi la ele. Pentru mine lecţia principală, recurentă, ar fi că niciodată nu stii exact câte nu ştii. Lecţia numărul doi ar fi că pieţele sunt făcute de oameni, iar aceştia îşi pot modifica percepţiile în moduri surprinzătoare.

Tocmai asta generează şi cele mai bune oportunităţi investiţionale”, este de părere Ovidiu.

„Investiţiile nu sunt UN joc de noroc, nici UN mijloc de îmbogăţire rapidă. Este nevoie de un proces structurat de învăţare, altfel piaţa te taxează. Cu abordarea corectă, poate fi o aventură intelectuală extraordinară. Cu abordări eronate, poate fi o sursă de dezamăgire sau chiar frustrare.”

Primul pas spre o carieră de investitor de succes ar fi să înveţi cât poţi de mult înainte de a face acest pas. Ovidiu le recomandă tuturor să studieze serios şi să nu trateze simplist lucrurile şi spune că investiţiile nu sunt un joc de noroc, nici un mijloc de îmbogăţire rapidă. „Este nevoie de un proces structurat de învăţare, altfel piaţa te taxează.

Cu abordarea corectă, poate fi o aventură intelectuală extraordinară. Cu abordări eronate, poate fi o sursă de dezamăgire sau chiar frustrare”, continuă el. Celor care invocă dificultăţi sau aspecte de inaccesibilitate, Ovidiu spune că birocraţia nu este un obstacol.

Da, vede şi minusuri, cum ar fi perioadele de aşteptare îndelungate aferente majorărilor de capital, care ar putea fi scurtate, dimensiunea mică a Bursei locale sau lichiditatea redusă. „Sunt mereu lucruri care pot fi îmbunătăţite, dar nu fac neapărat diferenţa.”

Cu atâţia ani la activ în piaţa de capital, după ce a traversat diverse crize şi având în vedere că de mai bine de 10 ani îşi asigură traiul din investiţii, investitorul afirmă că asta se vede făcând în continuare. Nici măcar la pensionare nu se gândeşte. „Investiţiile sunt pentru mine o pasiune reală, un joc de strategie extrem de complex, care mă captivează. Nu mă mai văd făcând altceva. Nu vreau să ies la pensie pentru că nu simt că muncesc. Simt doar că îmi trăiesc viaţa aşa cum îmi place. Cu toate astea, privind din unghiuri exterioare de vedere, efortul intelectual necesar este, cu siguranţă, cu mult mai mare decât în cazul altor preocupări profesionale”, concluzionează Ovidiu Susan.

►Œ Lichiditatea reprezintă, din perspectivă contabilă, capacitatea unei companii de a transforma mijloacele materiale sau creanţele în mijloace lichide de plată pentru a-şi putea onora datoriile financiare pe termen scurt. Prin extensie, lichiditatea unui activ este capacitatea acestuia de a fi convertit în bani, în cel mai scurt timp, fără ca valoarea să fie diminuată în acest proces. În ceea ce priveşte acţiunile, sunt titluri mai lichide sau mai puţin lichide, în funcţie de cât sunt de tranzacţionate. Aşadar, aceasta este direct generată de activitatea şi ordinele de tranzacţionare ale investitorilor. O piaţă fără lichiditate este una în care cererea şi oferta se întâlnesc deficitar, de o parte sau de alta. Astfel, lichiditatea este un indicator cheie pe piaţa de capital.

► Marja operaţională este o măsură a rentabilităţii unei companii care arată cât din cifra de afaceri reprezintă profitul operaţional. Aceasta este prezentată ca procentaj din totalul veniturilor din vânzări, cu toate costurile de desfăşurare a activităţii incluse, însă fără taxe, dobânzi şi impozite. Este unul dintre cei mai importanţi indicatori financiari şi poate oferi atât o perspectivă investitorilor prin comparaţia cu marjele operaţionale ale altor societăţi, cât şi o îndrumare pentru companii spre a-şi analiza şi reduce costurile care ţin de acestea.