Toamna trecuta, intr-o intalnire cu ziaristii, Lucian Croitoru prezenta graficele comparative cu evolutia in tarile din Est a indicelui increderii consumatorilor, masurat de Eurostat, unde Romania iesea in evidenta drept cea mai pesimista tara dintre cele cateva cu care e comparata cel mai frecvent (Ungaria, Polonia, Bulgaria, Cehia).

Concluzia spusa atunci de consilierul guvernatorului BNR era partial comica, dar partial nelinistitoare, pentru ca rareori e adusa in discutie la noi legatura dintre moralul colectiv si sansele de grabire a redresarii economice (sau, dimpotriva, riscurile de prelungire a recesiunii). "Suntem latini si avem tendinta sa exageram - daca inainte de criza eram prea optimisti, acum suntem cu mult mai pesimisti decat alte tari din Est si din UE in privinta redresarii economiei", spunea Croitoru, iar aceasta trage in jos perspectiva de crestere. Ulterior, premierul Boc avea sa dea vina pe televiziunile de stiri pentru "nihilismul" care ii face pe oameni sa-si depuna banii la banca in loc sa-i arunce din nou in consum la fel ca inainte de criza - dar aceasta e deja alta poveste.

Acum, imaginea reactiilor noastre emotionale ca popor e pusa in lumina de o comparatie cu mult mai larga, multumita unui studiu realizat de BERD in colaborare cu Banca Mondiala si denumit "Life in Transition", care analizeaza perceptiile oamenilor despre impactul crizei, satisfactia fata de propria viata, economie, democratie, rolul statului, atitudinea fata de minoritati, coruptie si multe alte aspecte ale societatii in 29 de tari din Europa de Est si din fosta URSS. Studiul, aparut saptamana trecuta si continand date culese in 2010, compara la randul sau datele din cele 29 de tari cu cele obtinute la precedenta editie a studiului, publicata in 2007 pe baza sondajelor din 2006, si in plus introduce in ecuatie si cinci tari occidentale (Franta, Germania, Italia, Suedia si Marea Britanie), folosite ca "martori" pentru a vedea in ce masura atitudinea fata de criza a tarilor considerate "in tranzitie" difera de cea a occidentalilor.

O prima concluzie e ca gospodariile din aceste tari au fost afectate de criza in primul rand prin reducerea sau intarzierea salariilor si in al doilea rand prin pierderea locurilor de munca. Ambele fenomene au afectat tarile in tranzitie mai mult decat pe cele occidentale incluse in studiu, conform raspunsurilor la sondaj. In Romania, Letonia, Lituania, Muntenegru, Slovenia, Croatia, Turcia si Ucraina, mai mult de jumatate dintre respondenti au declarat ca un membru al familiei lor a avut salariul taiat sau platit cu intarziere. Daca la aceasta se adauga veniturile diminuate, mai ales in sud-estul Europei si in statele din Caucaz, de reducerea transferurilor de bani de la compatriotii plecati sa munceasca in strainatate, obtinem o imagine a suferintei de pe urma crizei de pe piata muncii care i-a afectat cel mai mult pe locuitorii din tarile fostei Iugoslavii, Bulgaria si Romania.

Mai departe, surprinzator poate pentru cine crede ca la noi s-au taiat sau desfiintat cel mai mult ajutoarele sociale, studiul arata ca un numar relativ mare (in jur de 20%) dintre familiile din Romania au beneficiat in 2010 de o forma sau alta de ajutor de la stat (de la venitul minim garantat si pana la ajutorul de somaj sau de crestere a copilului), comparativ cu circa 10% in Polonia sau putin peste 10% in Belarus. De aici nu a derivat insa si o perceptie buna asupra performantei guvernului, considerata de majoritatea respondentilor romani drept mult mai proasta decat in sondajul din 2006; din acest punct de vedere, romanii isi vad guvernul mai prost si decat lituanienii si letonii, iar toate cele trei natii sunt cele mai critice dintre toate cele 29 de tari in tranzitie.

Autorii studiului leaga aceasta de faptul ca tot cele trei natii (in frunte cu Romania) sunt si cele unde nivelul de satisfactie fata de calitatea vietii personale e la cotele cele mai scazute, corelat cu cifrele care arata ca recesiunea a lovit cel mai tare, incepand din 2009, exact Romania, Lituania si Letonia. In schimb, tari ca Polonia sau Azerbaidjan, unde cresterea economica s-a mentinut in ciuda crizei, au relevat un nivel bun al satisfactiei fata de propria viata si fata de performantele guvernelor.

Din punctul de vedere al satisfactiei fata de calitatea propriei vieti, cea mai mare inrautatire a situatiei din 2006 pana acum a avut loc in Romania, cele trei tari baltice, Belarus si Slovenia, iar cele mai scazute rate ale fericirii (cu cel mai mic procent de respondenti care sunt de acord cu afirmatia "una peste alta, sunt multumit de viata mea") le avem din nou in Romania, urmata de Ungaria. Si mai rau, Romania are o pondere mare inclusiv a pesimistilor, adica a celor care nu doar se declara nemultumiti de prezent, dar nici nu cred ca in viitor copiii lor o vor duce mai bine.

Erik Berglof, economistul-sef al BERD, se declara impresionat, in mod diplomatic, de faptul ca, "desi peste 70% dintre cetatenii celor 29 de tari care sustin ca au fost afectati de criza au fost nevoiti sa taie din cheltuielile pentru mancare sau sanatate", sistemul lor de valori nu s-a schimbat drastic, chiar daca increderea in democratie si in economia de piata a scazut, ca si cea in institutiile financiare si investitorii straini.

Berglof afirma, lucid, ca "asteptarile diminuate pentru perioada de dupa criza si presiunile demografice negative vor pune noi presiuni pe aceste societati", insa nu poate decat sa-si declare propriul optimism obligatoriu, spunand ca "pietele si democratia vin la pachet cu propriile lor probleme, dar ele sunt in masura sa ofere raspunsuri mai constructive fata de aceste presiuni decat orice alta alternativa plauzibila".