Pe Dan Zamonea l-am găsit prins între şedinţele legate de previziunile de buget pentru anul următor: "Trebuie să stăm cu globul de cristal să ne gândim ce s-ar putea întâmpla, să facem scenarii, pesimiste şi realiste, şi să picăm pe unul dintre scenarii". Managerul exclude varianta unui scenariu optimist, iar cel pesimisto-realist are în vedere ca în sistem să nu se schimbe nimic - practic, bugetul să rămână la fel, reţetele să nu se prescrie electronic, iar cadrul legal să nu sufere modificări. Din ce s-a văzut în globul de cristal anul trecut, legat de previziunile pentru anul în curs, datele coincid la capitolul cifrei de afaceri - o creştere de 3%, până la 203 mil. euro - însă nu şi la nivelul profitabilităţii, ca urmare a introducerii taxei clawback, cea prin care producătorii de medicamente plătesc diferenţa dintre bugetul alocat de stat pentru medicamente şi consumul real, aflată atunci la un nivel necunoscut.

Principala problemă a taxei clawback se referă la baza de la care se porneşte - dacă bugetul nu e unul realist, legat de nevoia din teren, suprataxarea nu e una corectă. Roche a plătit, ca pondere din cifra de afaceri, între 11% şi 23%, deşi estimările anterioare aveau în vedere un procent de 17%. "Limita este profitabilitatea per produs şi probabil vom primi nişte semnale de la firma mamă, când se va atinge o profitabilitate limită", explică Zamonea, care anticipează că 2012 va fi anul cu cel mai mic profit pentru afacerile elveţienilor în România. Majoritatea achiziţiilor se fac în sistemul public, iar sistemul privat încă nu e dezvoltat pe piaţa medicamentelor. Pragul de suportabilitate e destul de ridicat, iar managerul face trimitere la comportamentul Roche din Grecia: deşi decontările medicamentelor se făceau la doi ani de la vânzare, iar preţurile doctoriilor sunt dintre cele mai mici din Europa, compania nu a retras niciun produs, dar a impus condiţii restrictive, ajungând chiar şi la plata pe loc pentru spitalele cu situaţie financiară incertă.

"E greu de înţeles situaţia din România şi o vreme am fost puşi pe picior de egalitate cu Grecia, ne priveau cu acelaşi grad de risc şi ca un mediu de afaceri haotic. A fost nevoie să explicăm că din punct de vedere macroeconomic România nu este Grecia", spune Zamonea, cu trimitere la indicatori precum deficitul bugetar stabil, datoria publică şi rezerva monetară aflate la un nivel acceptabil şi dimensiunea importantă a pieţei, similară Poloniei. Puse în balanţă, părţile economică şi comercială au condus la înţelegere din partea elveţienilor, iar eventualele retrageri de molecule sunt posibile doar în sectoarele unde există un înlocuitor mai ieftin, un medicament generic - din 40 de produse, jumătate se află în această situaţie. Cât despre actualizarea listelor de medicamente compensate, neschimbată de cinci ani, Zamonea spune că moleculele s-au învechit între timp, motivaţia autorităţilor fiind incapacitatea de a susţine o cheltuială suplimentară de 100 de milioane de euro, adică sub 10% din totalul bugetului.

"Filosofia Roche e un pic diferită faţă de alte companii. Preferăm să avem manageri din ţara de origine. Avantajul e faptul că înţelegi mai uşor limba, cultura, mediul economic şi cel social, poţi stabili contacte mult mai uşor, economiseşti timp în crearea unei reţele de parteneri, furnizori sau companii din piaţă şi oferi stabilitate", mărturiseşte Zamonea, cu trimitere la faptul că pentru un străin durează cel puţin jumătate de an să înţeleagă piaţa şi încă un an în care poate acţiona pentru a influenţa indicatorii, dat fiind contextul menţionat anterior. El remarcă situaţia cea mai frecventă în politica multinaţionalelor, aceea de a aloca României manageri din pieţele din Vest, consideraţi a avea mai multă experienţă în management. Cu toate acestea, în clasamentul primelor 20 de companii după cifra de afaceri, mai bine de jumătate au conducere nouă în 2011 şi 2012. Schimbarea a venit şi pentru Zamonea, în urmă cu un an, ce-i drept într-un sens optimist, când dincolo de România, ale cărei operaţiuni le conduce din 2001, i s-au arondat alte nouă ţări pe care să le coordoneze. Provocarea pentru el e însă tot ţara noastră, un loc în care un manager poate intui cu greu ce se va întâmpla în trimestrul următor, iar planurile de afaceri se fac din mers: "Fiecare an este greu în felul lui, dar 2012 a fost anul cel mai plin de schimbări, iar piaţa şi deciziile luate sunt tot mai impredictibile".