Ca au fost doua mii sau trei mii de medici, asa cum sustin organizatorii, nici nu mai conteaza. Targul, organizat intr-un hotel din sudul Bucurestiului, a fost luat cu asalt de halatele albe. Liftul urca pana la etajul al 13-lea, cel unde are loc evenimentul, iar la coborare constati ca n-ai cum sa mai iesi. Zeci de oameni isi dau coate pentru un loc in ascensor.

Ies cu greu, imi trag sufletul si deja aud doua tinere cu planuri pentru tari mai insorite: "Eu zic ca mai bine invatam impreuna franceza. Ne e si mai usor si sigur ne recruteaza la targul urmator". Tinerele tocmai au inceput deja rezidentiatul si se gandesc sa plece la absolvire, de aceea si-au predat inca de acum CV-ul si celelalte documente. Ne intoarcem si ne lovim de Dragos, proaspat student la medicina si probabil cel mai tanar doctor dintre sutele prezenti la targ. Pana sa duc pana la capat intrebarea, Dragos spune ca toata lumea vrea sa plece in Vest ca sa faca bani. "Nu se mai poate aici. Mi se pare normal ca aceia care au prins deja experienta cu spitalele noastre sa plece." Si el vrea sa plece, iar cat timp acolo tara unde va ajunge ii va permite sa aiba o viata decenta, nici nu mai conteaza locul: "Vreau sa nu am grija zilei de maine, sa am o masina si in timp sa-mi cumpar o locuinta. Nu mi se pare ca cer mult dupa ce o sa am zece ani de studii".

Daca Dragos e mai pragmatic, Andreea Munteanu, endocrinolog rezident, e mai cumpatata. Inca din primii ani de studentie o batea gandul sa plece. O deranjeaza conditiile din Romania. Standardul profesional pe care il apreciaza ca destul de scazut, lipsa sanselor de a se remarca si in plus mereu invocata parte financiara. "Ma retin familia si speranta inceputului ca poate va fi mai bine si poate daca muncesti mult si poate daca arati ca esti bun si poate daca..." Andreea se opreste si reformuleaza: "As vrea sa plec in Franta pentru ca sunt endocrinolog si acolo stiu ca sunt sanse mari de avansare".

Intrebat ce argumente i-ar da unui medic sa nu paraseasca tara, presedintele Colegiului Medicilor, profesorul Vasile Astarastoae, raspunde franc: "Nu am niciun argument". Totusi, medicul vorbeste despre dificultatile pe care le intampina cei plecati la munca in Occident: perioada de adaptare dificila, lipsa prietenilor si a cunostintelor, problemele cu necunoasterea limbii. Am reformulat intrebarea si, incercand sa aflu ce-i determina pe ceilalti doctori sa ramana in tara, am primit mai multe ipoteze de lucru: pe de-o parte, dificultatea de a se desparti de familie, apoi comoditatea si frica de concurenta, mai ales dupa o anumita varsta. Exista insa medici cu ani buni de experienta care raman nu de teama concurentei din afara, ci pur si simplu pentru ca au reusit sa-si creeze o situatie materiala si sociala care sa le permita sa duca o viata decenta. Cel mai greu ramane insa pentru cei la inceput de drum.

Nu doar tinerii vor sa plece. Doar ca pentru cei trecuti de 30-40 de ani, lucrurile se complica. Sau, dupa cum se exprima un medic, e mai mult decat atat, e o "aventura". Mihaela Axente este specialist in neurologie pediatrica si are deja bagajele facute. In scurt timp va ingriji bolnavi din Marea Britanie. Cand o intreb ce motive are ca sa plece, medicul nu se plange atat de bani, cat mai ales de viitorul tot mai incert. "Am o pozitie destul de buna aici si as pleca pur si simplu pentru lipsa de perspectiva si de orizont pe plan profesional." Axente nu se vede mutata definitiv in insula, ci doar provizoriu. Pentru multi dintre medici, o problema e si limba, de aceea singura optiune pentru o pondere ridicata a halatelor albe este Marea Britanie, unde pot sa vorbeasca limba la un nivel corespunzator.