"Regulile capitalismului spun că există o rată mare de eşec la trecerea de la prima generaţie, a celui care a construit afacerea, la generaţia a doua, a copiilor. E vorba de o rată de eşec de 70%." Vasile Iuga, country managing partner la compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers, susţinea în declaraţia sa ideea implicării sectorului privat în formele de învăţământ, dat fiind că "lacunele din educaţie costă anual România procente importante din PIB". Potrivit şefului PwC, tinerii manageri profesionişti ar trebui să preia în actualul context economic frâiele afacerilor, însă expertiza lor lipseşte în cele mai multe din cazuri. Şi nu doar la nivel de management.

Mi-am petrecut o bună parte din ultimele două luni în preajma lui Călin Fusu în încercarea sa de a coopta un tânăr pe care să-l integreze în modelul său de business, ca parte a proiectului "125 de ani de inovaţie, 125 de reguli despre leadership", realizat de Mercedes-Benz Clasa E. Sosit în România în anul 1990 de peste Prut, Fusu a reuşit să construiască unul dintre cele mai cunoscute businessuri din online-ul autohton, aflat mai ales în atenţia celor care îşi caută un job, prin bestjobs.ro, dar şi prin portalul neogen.ro. De curând a decis să se mute la Sofia pentru a creşte afacerea similară pe care o are în ţara vecină, experienţa sa devenind relevantă şi pentru ucenica pe care avea s-o recruteze. Principalele probleme pe care Fusu le-a sesizat la cei care doreau să-i devină ucenici au fost fie aşteptările nerealiste, fie lipsa unor cunoştinţe palpabile în domeniul în care voiau să lucreze. Printr-o selecţie pe site-ul său de recrutări a ales o tânără care studiază comunicare şi relaţii publice. Aşa a ajuns Gabriela Udeanu să lucreze la zumzi.ro, proiectul de cupoane de reduceri al omului de afaceri. Fusu îşi petrece cinci zile pe săptămână în Bulgaria unde a dezvoltat conceptele cu care a punctat şi în online-ul local, aşadar colaborarea lor s-a mutat în scurt timp de la Sofia la Sibiu şi apoi la Bucureşti. "Nu prea se pliază pe postul pe care i l-am propus, cel de om de vânzări, şi nu e ascultătoare. E independentă şi cu personalitate", spunea Fusu despre ucenica sa. El explică faptul că mare parte din tinerii pe care i-a văzut vin cu foarte multe preconcepţii despre jobul pe care şi-l doresc - "unii vin cu idei corporatiste şi spun că într-o companie mare, dacă începi într-un domeniu, reuşeşti cu mare greutate să migrezi spre un alt sector" - însă ei compensează prin entuziasmul şi prospeţimea pe care o pot aduce în companie. O posibilă contribuţie la inflexibilitatea lor o are, în viziunea sociologului Alfred Bulai, sofisticarea educaţiei, odată cu apariţia studiilor postuniversitare, a programelor de master sau doctorat, prin care se amână contactul cu viaţa reală şi, deci, teama de a lua decizii ferme legate de carieră sau familie. "Prefer să extind termenul de mentorship dincolo de relaţia într-un singur sens mentor-ucenic: ucenicul va fi aruncat în apă şi va învăţa să înoate atât de la şefi, cât şi de la ceilalţi colegi. Simultan sper să învăţ şi eu ceva de la ucenic, dat fiind că deseori o abordare proaspătă face diferenţa între succes şi mediocritate", spunea Fusu.

Vlad Nistor, decanul Facultăţii de Istorie din Universitatea din Bucureşti şi fost director al Institului Diplomatic Român, spune că unica soluţie pentru actuala generaţie de tineri care iese de pe băncile şcolii este profesionalismul şi hiperprofesionalismul. Cei care vor ajunge să găsească slujbe eficiente şi bine-plătite vor fi numai cei profesionişti dintre ei. "Nu cred că vreunul dintre noi poate să-şi imagineze cum va arăta lumea în cinci ani. Vor exista modificări fundamentale în structura globală a realităţilor sociale, lumea se va schimba fundamental în anii ce urmează", anticipează Nistor. Generaţia tânără, spune el, e cea mai expusă la aceste schimbări, pentru că nu face parte din structura stabilă a statului şi nu are nici căi directe de a pătrunde în structura deja aşezată a societăţii. "Singura soluţie este capacitatea de adaptare la dinamismul secolului în care trăim, iar manifestarea certă a capacităţii de adaptare este hiperprofesionalismul", mai spune Vlad Nistor, exprimându-şi temerea că societatea n-o să fie deloc de partea noii generaţii de tineri. Ce-i drept, n-a mai fost în stare de mult timp să-i integreze, iar date fiind actuala criză mondială şi problemele geopolitice globale, va fi şi mai puţin aptă să o facă.

Cum doar un sfert dintre absolvenţii de facultate mai reuşesc să lucreze în domeniul în care s-au pregătit, iar dintre studenţi, cel mult jumătate au un job, o legătură mai apropiată cu mediul de afaceri poate să le fie de mare ajutor pentru a lua contact cu realitatea, adeseori obstrucţionată de cunoştinţele teoretice din şcoli. Minusul de comunicare între cele două părţi e şi vina mediului de afaceri, spune şi antreprenorul Camelia Şucu, însă managerii care înţeleg că tinerii pot acumula mult mai uşor cunoştinţe proaspete, costă mai puţin şi sunt mai deschişi spre nou pot schimba radical felul cum funcţionează compania lor. Ce e tot mai clar e că viitorul nu va fi al celor inteligenţi, ci al celor care vor şti să se adapteze.