Aproape un sfert dintre tinerii cu vârsta între 18 şi 24 de ani la nivel mondial, însemnând circa 325 milioane de persoane, şi-au pierdut locurile de muncă sau au veniturile diminuate din cauza pandemiei, arată raportul ”Reaching YES. Addressing the youth employment and skilling challenge”. 

Pe termen mediu şi lung automatizarea este următoarea ameninţare, relevă raportul realizat de PwC, UNICEF şi Generation Unlimited.

Raportul notează că, deşi numărul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani a crescut cu 30% între anii 1999 şi 2019, rata de angajare în rândul lor a scăzut cu aproximativ 12% în aceeaşi perioadă. Dintre tinerii care sunt angajaţi, mulţi se află în economia informală şi ocupă locuri de muncă cu salarii mici, condiţii de muncă periculoase şi cu siguranţa redusă. Aceştia au fost cei mai expuşi pierderii locurilor de muncă în timpul pandemiei. Dintre cei care au un loc de muncă formal, mulţi sunt angajaţi pe poziţii inferioare calificării lor pentru că nu au competenţe aliniate cu nevoile angajatorilor sau pentru că oferta pentru poziţiile care li s-ar potrivi este prea mică.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în trimestrul al doilea din 2021, rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) din România a fost de 22%, de aproape 3 ori mai mică decât rata de ocupare a populaţiei generale în vârstă de muncă (15-64 ani), de 62,4%.

”Tranziţia de la şcoală la piaţa muncii este dificilă pentru mulţi tineri fie pentru că s-au pregătit pentru profesii unde oferta este prea mică, fie pentru că aptitudinile lor sunt nealiniate cu aşteptările angajatorilor, fie pentru că nu vor să urmeze alte programe de învăţare, considerând că studiile formale sunt suficiente. Cu alte cuvinte există un decalaj între ceea ce oferă economia reală şi competenţele generaţiilor care intră pe piaţa muncii. Situaţia riscă să devină mai complicată în contextul digitalizării accelerate care va necesita o pregătire tot mai sofisticată, însemnând competenţe tehnice, dar şi creativitate, comunicare, gândire critică şi capacitate de a rezolva probleme. Atât sistemele de educaţie formală, cât şi angajatorii au o misiune şi o responsabilitate de a ajuta tinerii să se integreze pe piaţa muncii”, a declarat Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner PwC România.

Multe locuri de muncă care tradiţional au fost ocupate de tineri riscă să fie automatizate, într-un ritm accelerat, iar fără programe educaţionale, scăderea ratei de angajare şi şomajul în rândul acestora pot avea implicaţii sociale mai largi prin creşterea polarizării, erodarea încrederii instituţionale şi generarea de tulburări sociale. Mai îngrijorător este că 63% dintre tinerii între 15 şi 24 de ani de la nivel mondial nu au acces la internet acasă pentru a învăţa cel puţin competenţe digitale de bază.

Dobândirea competenţelor potrivite pentru piaţa muncii de către tineri este o problemă globală şi trebuie abordată la nivel naţional şi local, mai ales în contextul în care companiile au pe agendă creşterea productivităţii prin automatizare.

Peste 40% din directorii generali din România, interesaţi de creşterea productivităţii prin automatizare

Potrivit raportului CEO Survey 2021, 83% dintre directorii generali la nivel global au în plan creşterea investiţiilor în digitalizare. În acelaşi timp, 36% vor să crească productivitatea companiilor lor prin tehnologie şi automatizare, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul ponderii directorilor executivi care au spus acelaşi lucru în 2016. Şi în acest context, ei au în topul priorităţilor crearea unei forţe de muncă calificate, educate şi adaptabile.

Procentul este şi mai mare în România, unde peste 40% dintre directorii generali se arată interesaţi de adaptarea strategiei forţei de muncă şi de creşterea productivităţii prin automatizare şi tehnologizare pentru a asigura competitivitatea propriilor organizaţii. Circa jumătate dintre directorii generali din România planifică creşteri de peste 10% a investiţiilor în transformare digitală.

Mai mult, directorii generali din România spun că disponibilitatea abilităţilor cheie reprezintă o ameninţare pentru dezvoltarea organizaţiilor, 82% dintre ei declarându-se preocupaţi şi extrem de preocupaţi de acest aspect. Astfel, 39% dintre ei sunt interesaţi să asigure competenţele necesare angajaţilor şi să crească posibilitatea acestora de a se adapta la o realitate dinamică şi incertă. De asemenea, 61% dintre liderii de organizaţii din România plasează pe locul trei în topul agendei de priorităţi a Guvernului dezvoltarea unei forţe de muncă pregătite, educate şi flexibile.