În urmă cu un an, Curtea Supremă elveţiană, prin decizia din 23 aprilie 2019, prevedea ca, dacă un angajat trebuie să lucreze de acasă, compania trebuie să plătească o parte din chirie, scriu cei de la BBC. În acest caz, angajatul nu va fi nevoit să închirieze un apartament mai mare sau să suporte alte costuri suplimentare pentru lucrul de la distanţă, având dreptul la o rambursare lunară de 150 de franci elveţieni (157 de dolari), bani pe care compania i-a putut economisi.

„Angajatorul trebuie să compenseze faptul că angajaţii lucrează pentru afacere din apartamentului lor”, spune Martin Müller, partener la firma de avocatură Pestalozzi din Elveţia, citat de BBC. El compară acest beneficiu cu cel oferit de companiile care rambursează banii angajaţilor care îşi folosesc maşina personală în folosul firmei. „Angajatul plăteşte asigurarea auto şi altele, dar legea spune că angajatorul trebuie să preia o parte”.

Decizia privind acoperirea unui cost parţial al chiriei a fost pusă acum în lumina pandemiei de COVID-19. Cu o mare parte din forţa de muncă elveţiană care lucra de acasă în timpul pandemiei, hotărârea a stârnit dezbateri considerabile. Înseamnă că fiecare angajat care lucrează acum de la masa de bucătărie din cauza coronavirusului ar trebui să se aştepte să primească o subvenţie?

Nu exact, spune Müller. Hotărârea nu le dă în mod automat tuturor celor care lucrează de acasă dreptul compensaţii, explică el. Un factor decisiv este dacă un angajat este nevoit să lucreze de la distanţă sau alege singur să facă acest lucru; dacă ar putea lucra şi de la birou, atunci cheltuielile nu ar trebui să fie rambursate.

În Zürich, o companie se poate aştepta să plătească, anual, pentru fiecare angajat, între 3.000 şi 5.000 de franci (3.148 - 5.247 de dolari) pe chiria biroului. Dar Müller spune că nu costul spaţiului de birou este cel care decide valoarea compensaţiei pentru angajatul care lucrează la domiciliu, ci mai degrabă salariul acestora. El a întocmit contracte care prevăd rambursări de chirii în trecut (inclusiv înainte de hotărâre), deseori pentru companii străine care angajează angajaţi în Elveţia, dar nu au un birou acolo. „Trebuie să fie oarecum proporţional cu salariul sau riscaţi ca autorităţile fiscale să califice compensarea ca venit”, spune el. „Pentru un angajat cu normă întreagă, suma este de obicei între 250 şi 500 de franci.

Consensul general în cadrul comunităţii juridice a fost, însă, ca hotărârea nu se aplică situaţiei unice actuale. Deşi mulţi angajaţi elveţieni nu au avut de ales decât să îşi mute biroul acasă când ţara a intrat în lockdown. „În cazul COVID-19, angajatorii au păstrat birourile şi locul de muncă al angajaţilor lor, aşa că angajatorul nu a economisit bani prin faptul că nu a furnizat un birou”, adaugă Müller.