Apoi, şomerii cu pricina, împinşi de nevoi, pleacă la muncă în străinătate unde lucrează în agricultură, în construcţii sau îngrijesc de bătrânii altora. Muncesc oamenii ce muncesc şi, mai ales de sărbători, se întorc acasă.

Banii pe care îi aduc cu ei se numesc ştiinţific „remiteri”. Conform cifrelor furnizate de BNR, în anul 2013, valoarea „remiterilor “ a fost de cca 3,7 miliarde de euro. Cum majoritatea celor care pleacă la muncă în străinătate o fac pentru că nu au cum şi din ce trăi în România, banii câştigaţi, „remiterile”, iau calea consumului. Adică îşi cumpără oamenii bunuri şi servicii de strictă necesitate, care să le asigure lor şi copiilor lor supravieţuirea. „Consumul” conţine TVA, aşadar din cei 3,7 miliarde de euro aduşi acasă în 2013, 24% au ajuns în buzunarele Statului.

Adică 888 de milioane de euro. O căruţă de bani pentru care Statul n-a mişcat niciun deget, n-a investit niciun leu, n-a făcut niciun efort. Ca să nu fiu acuzat de rea-voinţă, voi admite că, totuşi, ceva-ceva tot cheltuieşte Statul pentru suma asta: trebuie să angajeze nişte oameni care să numere banii cu pricina însă, raportat la cele 888 de miliarde de euro (2103), costurile cu număratul pot fi considerate neglijabile.

Cititi mai multe pe www.zf.ro