Decizia Rusiei de a intrerupe furnizarea gazelor naturale catre Ucraina puncteaza o posibila criza a energiei pe termen lung.

Preturile record ale petrolului, cat si cele ale gazelor naturale in unele piete europene si din Statele Unite demonstreaza ca puterea e de partea producatorilor, pentru prima oara dupa criza din anii ‘80, scrie revista The Economist. "Ne-a luat mult timp sa ajungem acolo si ne va lua mult sa ne revenim", observa Robin West, presedinte al PFC Energy din Washington. In problema gazului, si Rusia si tarile importatoare par sa aiba, la prima vedere, dreptatea lor. Este normal ca Rusia sa vrea sa obtina profit de pe urma resurselor sale naturale si sa se "supere" pe vecinele sale (odinioara tari-satelit ale fostului bloc sovietic) atunci cand nu platesc pentru ceea ce primesc. In 2005, bunaoara, Gazprom - compania care detine monopolul pe piata rusa - a incasat de la Ucraina, pentru 1.000 de metri cubi de gaz natural, doar 50 de dolari, fata de 240 de dolari platiti de tarile membre ale UE.

Dar sa nu uitam ca Rusia ajunsese la un acord formal cu Ucraina, oferind celei din urma un "tratament special" pana in 2009. In plus, Gazprom nu este la fel de dura cu ceilalti vecini ai Rusiei. De pilda, statele baltice mai au doi ani pana la alinierea preturilor, iar Belarus isi pastreaza pretul cedand in schimb rusilor controlul asupra unei portiuni din conducta sa de gaze.

Astfel de frictiuni apar indeosebi cand pietele globale intampina mari fluctuatii, trecand de la un surplus la o lipsa. Daca o superputere ca SUA poate oricand cumpara petrol de pe piata, in cazul in care anumiti furnizori strategici (ca Venezuela) ar opri furnizarea, problema gazului este ceva mai delicata. O salvare ar fi gazul natural lichefiat (LNG), care poate fi la fel de usor tranzactionat intre parteneri aflati la distanta, ca si petrolul, la preturi rezonabile. Piata LNG ar putea atrage investitii de aproximativ 100 de miliarde de dolari in urmatorii zece ani.

Criza energiei pe termen lung nu depinde atat de frecventa intreruperii furnizarilor, cat de incapacitatea de a prevedea dezastrele naturale, de volatilitatea pretului petrolului si al gazelor naturale, de grevele muncitorilor si de haosul iscat de o lume ale carei miscari nu pot fi anticipate.