Pe Facebook, Mihai Bendeac a scris: „EDUCAŢIA ÎN ROMÂNIA (SAU DESPRE CUM UCIDE ÎNVĂŢĂMÂNTUL DIN ROMÂNIA GÂNDIREA PERSONALĂ A ELEVULUI)

Am avut de curând o discuţie cu frate-meu. Andrei, deşi are 17 ani neîmpliniţi, e un tip extrem de inteligent, elev la unul dintre cele mai bune licee din România, Coşbuc.

Discuţia a pornit de la afirmaţia mea cum că “Bacul şi Capacitatea la Limba Română sunt cel mai simplu lucru dacă eşti un copil/tânăr inteligent şi argumentat”.

Spuneam asta în contextul în care întotdeauna am detestat acele “locuri comune” (înţeleg prin asta propoziţii/fraze stas gen “Eminescu, poetul nostru naţional…” pe care le întâlneşti în cărţile de comentarii).

Am susţinut mereu că, în afară de gramatică pe care, la dracu’, trebuie să o stăpâneşti, partea de literatură a acestor examene ar trebui să consiste (ca pregătire) doar în lectura operelor.

Frate-meu mi-a tăiat sever macaroana explicându-mi că existe nenumărate “jaloane” pe care trebuie să le bifezi altminteri eşti depunctat.

De ce?

De ce?!

DE CE?!?!

Am avut, nu cu mult timp în urmă, o discuţie extrem de interesantă cu un artist român. Nu-i dau numele. În discuţia respectivă, extrem de argumentat şi documentat, omul susţinea, nici mai mult nici mai puţin, decât că e o aberaţie faptul că Ion Creangă este trecut în rândul marilor clasici. Şi nu era o vorbă aruncată. Omul Argumenta folosind paralele cu Eminescu, Slavici sau Caragiale, ori Corneille şi Racine.

Puteai fi de acord cu expunerea lui sau nu. Dar, fără îndoială, argumentarea, privirea amplă şi documentată asupra clasicismului în genere şi, până la urmă curajul declaraţiei în sine, nu puteau trece neadmirate. Era o plăcere.

Ei, ce s-ar fi întâmplat cu o asemenea abordare la BAC?

În opinia fratelui meu şi, acum, şi a mea: o nenorocire.

Nu se poate ca totul să ţină de norocul de a avea un profesor corector fără ochelari de cal, pe care să-l doară-n cur de baremul de corectare şi care să aprecieze originalitatea. Sistemul românesc de învăţământ trebuie SCHIMBAT!!!!!

Cu orice risc, fiţi voi! Cu gândurile voastre! Cu impresiile voastre! Cu părerile voastre!

Sigur… Eu acum mă refer la tinerii inteligenţi, interesaţi… că, dacă eşti “vai morţii tei” şi nici măcar nu concepi să citeşti… “Bravo boss, xoxo!”, ce să zic..

Închei, nu înainte de a da un ultim exemplu. Ce te faci cu un elev care dă BAC-ul şi, dacă îi pică “Cel mai iubit dintre pământeni”, în loc de baremul p..ii, te trece prin ce a însemnat romanul în sinistra Românie a anilor 80′, prin cum se vindea pe sub mână, prin relatări conform cărora (adevărate, altminteri) iubita/soţia îl alinta pe Marin Preda “cel mai iubit dintre pământeni” (de unde şi numele romanului), despre diferenţele dintre carte şi ecranizare, despre psihologia colectivă ce a perceput titlul ca o referire la Ceauşescu (deşi nu asta era intenţia) etc etc etc etc etc. Şi, în cele din urmă, cu percepţia/părerea/ideea/gândul PERSONAL al elevului faţă de operă şi faţă de Victor Petrini (personajul principal, boss, dacă ai mai citit până aici 😏)

Ce te faci cu asta, domnule profesor examinator? Că riscă să iasă din barem…

Seară înţeleaptă vă doresc tuturor celor care aţi rezistat până la finalul acestui articol neinteresant şi care nu are un subiect share-uibil!

Vă îmbrăţişez!”