Metoda ucraineană de război. Cum a reuşit Ucraina să reziste în faţa Rusiei şi să respingă atacurile necruţătoare ale lui Putin

Autor: Daniel Belu Postat la 28 mai 2022 485 afişări

Metoda ucraineană de război. Cum a reuşit Ucraina să reziste în faţa Rusiei şi să respingă atacurile necruţătoare ale lui Putin

 

Forţele ruseşti au încercat luna aceasta să traverseze râul Siverskyi Donets, în estul Ucrainei, folosind un ponton, dar tancurile şi vehiculele lor blindate au fost doborâte de artileria ucraineană, aşa că au încercat din nou şi din nou, conform Financial Times.

Armata rusă a făcut nouă încercări de a traversa râul în a doua săptămână a lunii mai, potrivit şefilor apărării ucrainene. Rusia a pierdut aproximativ 80 de tancuri şi alte vehicule şi peste 400 de oameni în operaţiunea nereuşită, au calculat analiştii folosind date din surse deschise. Aceasta face parte dintr-un model de comportament al Rusiei de când a început invazia, în urmă cu trei luni.

În schimb, forţele ucrainene s-au dovedit a fi agile, folosind marja de manevră acordată comandanţilor de companie, chiar şi comandanţilor de pluton pentru a-şi modela tacticile în funcţie de condiţiile de pe teren.

Comandamentul descentralizat al misiunii, urmând obiectivele strategice stabilite de şefii militari, acordând în acelaşi timp rangurilor inferioare autonomie tactică, este doctrina standard a NATO. Forţele ucrainene au început să o studieze după independenţa din 1991, dar au adoptat-o abia după ce Rusia a început războiul separatist în regiunea Donbas din estul ţării, în 2014. În 2016, Kievul a adoptat reforme profunde în domeniul apărării, iar forţele americane, britanice şi canadiene au oferit o pregătire extinsă.

“Noi avem un stil diferit, iar cel al Ucrainei este destul de asemănător cu doctrina occidentală, libertatea de a se adapta şi de a atinge obiectivele în funcţie de înţelegerea situaţiei”, a declarat Mykhailo Samus, director al reţelei New Geopolitics Research, care a petrecut 12 ani în forţele armate ucrainene. “Modelul sovietic este de a urma exact instrucţiunile comandanţilor lor”.

Urmarea oarbă a ordinelor primite de la comandamentul superior şi persistenţa tacticilor eşuate pe câmpul de luptă au fost caracteristici ale invaziei ruse la scară largă, fie că este vorba de desfăşurarea repetată a elicopterelor la o bază aeriană capturată în sud, care au fost distruse de bombardamentele ucrainene sau de multiplele încercări de a cuceri aeroportul Hostomel folosind paraşutişti şi forţe speciale uşor înarmate.

“Pentru un ofiţer de infanterie rus, riscul de a fi pedepsit de comandantul său este mult mai semnificativ decât riscul de a-şi pierde oamenii sau de a fi el însuşi ucis”, a declarat Oleksiy Melnyk, un fost ofiţer al Forţelor Aeriene ucrainene care a petrecut 10 ani sub comanda sovietică. “Dacă vezi că acest ordin este o cale spre dezastru, trebuie să îi spui comandantului tău. De asta se tem cel mai mult ofiţerii ruşi”.

Stilul de luptă folosit de armata ucraineană, grupuri mici care au declanşat ambuscade împreună cu atacuri de tip “loveşte şi fugi”, a provocat pagube grave forţelor ruseşti în timp ce acestea avansau spre Kiev la începutul invaziei. Dar poate că cel mai bun exemplu de descentralizare a fost apărarea Mariupolului.

Forţele ucrainene au rezistat unui asediu rusesc, deturnând mii de soldaţi ai Moscovei timp de aproape trei luni, fără asistenţă sau ordine din exterior, până când au fost anunţaţi săptămâna trecută de preşedintele Volodymyr Zelensky că misiunea lor s-a încheiat.

Ucraina construieşte un corp de subofiţeri, caporali şi sergenţi care pot lua decizii tactice pe câmpul de luptă şi care sunt consideraţi coloana vertebrală a armatelor occidentale.

Demersul Ucrainei de a crea un corp de subofiţeri în stil occidental se află încă în stadiu incipient, potrivit lui Jack Watling, cercetător senior la Royal United Services Institute, un think-tank din Londra, dar Ucraina are, de asemenea, un număr mare de soldaţi şi rezervişti cu experienţă de luptă din războiul din Donbas din 2014-2015 care servesc alături de recruţi recenţi.

Melnyk a declarat că armata ucraineană a păstrat o parte din cultura batalioanelor de voluntari create în grabă pentru a apăra ţara în 2014 şi încorporate ulterior în armată şi în garda naţională.

“Multe dintre ele au fost formate şi structurate aproape ca nişte companii civile sau organizaţii non-guvernamentale”, a spus el. “Nu au acordat atât de multă atenţie rangului militar, ci persoanelor cu reale abilităţi de conducere care să poată prelua comanda”.

Liudmyla Buimister, un deputat ucrainean şi comandant de armată, a declarat că luptătorii din batalionul său de apărare teritorială erau de calibru ridicat, chiar dacă mulţi dintre ei au avut doar câteva luni de pregătire militară.

“Voluntarii sunt în principal oameni care în viaţa lor civilă au avut destul de mult succes. Sunt destul de talentaţi. Nu sunt infanteria voastră liniară, chiar dacă sunt folosiţi ca atare.”

Batalioanele de apărare teritorială sunt în responsabilitatea guvernatorilor regionali din Ucraina, care au adoptat titlul de şefi ai administraţiilor militare pe timp de război. Mai mulţi au devenit nume cunoscute care comentează cursul războiului în zona lor, dând impresia unei structuri de comandă regionalizate.

Un oficial american a declarat că natura fragmentată şi autonomă a armatei ucrainene a făcut ca Washington-ul să aibă dificultăţi în a evalua puterea forţelor Kievului, în special în est, deşi acest lucru s-ar putea datora, de asemenea, secretomaniei ucrainene cu privire la desfăşurarea trupelor şi la numărul de victime.

Armata ucraineană are o structură de comandă centralizată, care stabileşte obiectivele strategice generale, la fel ca în majoritatea celorlalte ţări occidentale, a declarat Samus. Chiar şi unităţile de apărare teritorială, atunci când sunt angajate în operaţiuni de luptă, se află sub controlul generalului Valerii Zaluzhny, comandantul-şef al Ucrainei.

Autonomia şi agilitatea de care a dat dovadă armata ucraineană în primele zile ale invaziei pe scară largă a Rusiei ar putea fi reduse pe măsură ce războiul continuă, au declarat analişti şi oficiali.

“Unul dintre motivele pentru care a fost atât de descentralizat a fost că sistemul nu a fost pregătit pentru o criză”, a declarat un consilier pe probleme de apărare şi informaţii în guvernul ucrainean. “Oamenii trebuiau să facă ceea ce trebuiau să facă. Nu mai suntem în această poziţie. Birocraţii s-au întors la Kiev. Avem o mulţime de oameni care încearcă să se implice în proces. Mă tem că vom fi mai puţin eficienţi”.

Atunci când armata ucraineană va primi mai mult armament din vest şi va încerca să îi împingă pe ruşi din Donbas şi din sud, va fi necesară o coordonare mai strânsă, iar acordarea de autonomie unităţilor pe câmpul de luptă va deveni “mai complicate”, a declarat Samus.

Între timp, într-un semn că erau conştienţi de defectele lor şi că îşi adaptau tacticile, unii comandanţi ruşi treceau de la simplele atacuri frontale la misiuni surpriză şi avansau în mai multe direcţii. De exemplu, acest lucru le-a permis să cucerească oraşul Popasna din Donbas la începutul acestei luni, a declarat Samus.

“Nu înseamnă că doctrina rusă s-a schimbat, dar în unele direcţii poate că au un general mai eficient”.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
ucraina,
rusia

Citeşte pe prosport.ro

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.