♦ Ponderea numerarului în PIB a urcat de la circa 4,5% în 2008 la peste 8% din PIB în prezent ♦ Ritmul de creştere al numerarului este mult peste rata inflaţiei ♦ Cele mai mari creşteri anuale ale numerarului în circulaţie s-au înregistrat în anii 2004-2008, când cash-ul din economia reală urca cu 30-50% pe an.

Cash-ul din economie a urcat până la un vârf de aproape 88 mld. lei la sfârşitul lunii noiembrie 2020, după o creştere de 19% comparativ cu nivelul din aceeaşi perioadă din 2019, după cum arată datele centralizate de Banca Naţională.

În termeni nominali, aproximativ 14 miliarde de lei au intrat în economie în ultimul an.

Faţă de nivelul din octombrie 2020, numerarul în circulaţie s-a majorat în noiembrie cu 1,8 mld lei, respectiv cu 2,1%.

Criza sanitară provocată de pande­mia de COVID-19, care a răspândit panică şi turbulenţe la nivel internaţio­nal, a generat tensiuni şi în domeniul mo­netar, bancar şi financiar, cu retra­geri mari de numerar de la bănci, salturi ale dobânzilor sau instabi­li­tate a cursurilor de schimb.

Preferinţa pentru lichiditate este spe­cifică perioadelor de criză.

Un moment de referinţă din 2020 a fost luna martie, când s-a înregistrat o majorare a retragerilor de numerar de la bănci în contextul panicii aduse de criza coronavirusului. Astfel, oamenii, în special cei cu venituri mici, au retras cash de la bancomate ca să aibă resurse financiare la dispoziţie, având în vedere şi carantina impusă de autorităţi.

Şi guvernatorul BNR Mugur Isăres­cu spunea la finele lunii martie 2020 că în perioada 11-20 martie 2020 retragerile de numerar de la BNR ale in­stituţiilor de credit, pentru a acoperi cere­rea popu­laţiei şi a întreprinderilor, au atins nivelul record de 4,4 mld. lei, de două ori mai mult decât în decembrie 2019, perioada sărbătorilor de iarnă. Însă, ulterior aceste retrageri s-au mai redus.

Bancherii spuneau în anii trecuţi că în perioada sărbătorilor de iarnă înregis­trau creşteri şi de până la 20-30% ale su­me­lor retrase de clienţi de la bancomate.

Cash-ul a atins maxim după maxim în 2020, tendinţa fiind de accelerare a ritmului de creştere. Comparativ cu 2008, când primele semne ale crizei economice mondiale îşi făceau simţită prezenţa pe piaţa locală, cash-ul din economie a ajuns la un nivel de 3,5 ori mai mare.

În raport cu volumul depozitelor în lei ale populaţiei, numerarul în cir­cu­laţie reprezenta în noiembrie 2020 mai mult de jumătate, respectiv 60%. Dacă luăm în calcul atât depozitele populaţiei în lei, cât şi cele în euro, numerarul este de circa trei ori mai mic.

Ponderea numerarului în PIB a urcat de la circa 4,5% în 2008 la aproximativ 8,5% din PIB în 2020.

Ritmul de creştere al numerarului este mult peste rata inflaţiei, care a oscilat în 2020 în jurul a 2-3%.

În ultimul deceniu, numerarul din circulaţie a înregistrat creşteri anuale de două cifre, cu doar câteva excepţii în perioada de criză. Nivelul banilor existenţi în economie a crescut accelerat între anii 2004 şi 2008, perioada de boom a economiei, când şi activitatea de creditare creştea spectaculos.

Practic, cele mai mari creşteri anua­le ale numerarului în circulaţie s-au înregistrat în anii 2004-2008, când cash-ul din economia reală urca cu 30-50% pe an. Numerarul aflat în circulaţie a înre­gistrat o scădere de 5% în 2009, când populaţia a început să econo­miseas­că mai mult pe fondul unui sen­timent de prudenţă, pentru ca ulterior - în 2010 şi 2011 - să revină la creşteri de două cifre.

Volumul ridicat al numerarului în circulaţie evidenţiază că preferinţa majorităţii românilor pentru plăţile cu bani lichizi în detrimentul mijloacelor moderne de plată încă se menţine, continuând tendinţa de a retrage banii de la bancomate în ziua de salariu.

Economia este practic în continuare dependentă de cash, chiar dacă şi tranzacţiile cu carduri au crescut în această perioadă. Cash-ul favorizează direct economia subterană. Potrivit specialiştilor, principalii factori care au stimulat creşterea numerarului în circulaţie de-a lungul anilor au fost creşterea consumului, nivelul redus de educaţie financiară, veniturile reduse ale românilor, dar şi absenţa unor soluţii alternative de plată în sectorul public.