Vladimir Putin (69 de ani) a ajuns cel mai dispreţuit om de pe planetă. Desigur, sunt şi alţii care-l admiră - prin Venezuela, prin Myanmar, prin Brazilia sau prin ţări din Africa.

Ce antiteză istorică între “marele Vladimir Putin”, aplaudat la summitul NATO de la Bucureşti, din 2008, de ziariştii romani, şi “micul Volodimir Zelenski” (44 de ani) actorul de comedie ajuns preşedinte al Ucrainei!

Curajul lui Volodimir Zelenski i-a întărit pe ucraineni, iar rezistenţa lor este formidabilă. Chiar dacă va câştiga, Rusia a pierdut deja acest război, graţie curajului armatei ucrainene şi a oamenilor de rând. Nu mai suntem în epoca lui Stalin când puteai duce la moarte milioane de oameni, fără ca lumea să ştie. A fost nevoie de un Soljeniţîn ca lumea liberă să afle despre cumplitul Gulag. Dar a aflat aceste date la ani distanţă. Unii le-au ştiut dinainte. Jean-Paul Sartre, genialul scriitor francez, a ştiut crimele Gulagului. Pentru că, având atâta înfluenţă, ruşii asupriţi au crezut că vor fi ajutaţi de el. Dar Sartre a trecut sub tăcere crimele Imperiului Sovietic pentru că i-ar fi stricat lui tezele despre comunism. Indiferent de geniul lui, pentru asta Sartre merită dispreţul întregii umanităţi. În vremea asta, aşa ceva nu mai este posibil. În războaiele Crimeei dintre 1853 şi 1856 (Imperiul Ţarist împotriva Imperiului Otoman, a Franţei, Angliei, Irlandei şi Sardiniei) lumea a rămas şocată de violenţa luptelor. Apăruseră primele „aparate de fotografiat”, iar lumea a văzut imagini, nu spuse pe hârtie. Una este să scrii că „X” a bombardat un spital şi alta este să arăţi pe o cameră video un spital distrus şi morţi pe culoarele lui. De aceea războiul lui Putin este diferit de alte războaie. Pentru că acum majoritatea oamenilor au un telefon mobil şi pot înregistra şi pot arăta altora ce se întâmplă. Sateliţii au înregistrat coloana de tancuri întinsă pe 67 de kilometri care se îndreaptă spre Kiev. Ucrainenii ştiu, lumea ştie. Este limpede că Ucraina are succes pentru că deţine informaţii la timp, deşi ea nu are infrastructură pentru a le obţine singură. Bombardamentele absurde ale ruşilor sunt cunoscute în întreaga lume liberă. De aceea, niciodată în istoria post-război rece Occidentul nu a fost atât de unit împotriva Rusiei. Germania trimite arme Kievului, ceva de neconceput până acum o săptămână. Toate ţările din UE trimit ajutoare militare sau medicale Ucrainei. Elveţia îngheaţă depunerile oligarhilor rusi în băncile sale, un lucru unic pentru neutra Elveţie. Vladimir Putin şi ministrul său de externe Serghei Lavrov sunt sancţionaţi financiar în UE, activele lor sunt blocate. Niciodată nu s-a mai întâmplat asta.

Rusia se bazează pe China. China are, la rândul ei, o problemă cu Occidentul. Dar probabil râde de Rusia. Pentru că nu poţi decât să râzi când citeşti că soldaţii ruşi opresc tancurile şi-l întreabă pe un şef de gară care-i drumul spre Kiev. China are un PIB de 18 mii de miliarde de dolari, faţă de un PIB al Rusiei de 1.600 de mii de miliarde de dolari. Deci are de ce să râdă. Dar se uită însă atent, cu gândul la Taiwan. Nu e cazul să-ţi distrugi economia pentru un teritoriu ce nici nu-ţi trebuie, până la urmă. Pentru că asta face Rusia azi.

Indiferent de soarta războiului, un lucru e sigur. Soarta lui Putin este pecetluită. Nu mai este un interlocutor pentru nimeni, Rusia este izolată, şi nici China nu-şi permite să ia Rusia sub aripa sa. Interesele Chinei, la rându-i o dictatură, nu are niciun interes să salveze o altă dictatură. Cu cât Rusia este mai slabă, cu atât China este mai puternică. Un război nuclear? Acesta va fi sfârşitul tuturor dictaturilor. Iar dictatorilor le place să moară în puf.