Cota de impozit pe dividende va creşte, conform celor mai recente modificări la Codul Fiscal, de la cinci la 8%, măsura urmând a se aplica pentru dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2023. Astfel, deşi România va deveni mai puţin atractivă în ochii investitorilor decât Ungaria, Estonia sau Bulgaria, de pildă, îşi va păstra, totuşi, competitivitatea, dat fiind faptul că noua cotă se află sub cele ale multor ţări din zonă – în această categorie intrând Croaţia, Serbia sau Polonia. În plus, cum scutirea de impozit pentru beneficiarii persoane juridice cu deţineri minime de 10% din titlurile de participare pentru cel puţin un an se menţine, am putea asista la majorarea unor participaţii mici peste plafonul de 10%, pentru a nu li se reţine impozit pe dividende. Dar să vedem ce alte implicaţii mai are decizia Guvernului.

DECAPITALIZAREA COMPANIILOR. Măsura de creştere a nivelului impozitului ar putea determina agenţii economici să ia decizia distribuirii dividendelor în cursul acestui an, pentru a se bucura de cota de 5%.

Cu alte cuvinte, deşi atunci când a fost anunţată decizia se vorbea tocmai despre încurajarea utilizării profiturilor pentru investiţii şi descurajarea distribuirii lor, oarecum în completarea măsurii de acordare a deducerilor la impozitul pe profit pentru creşterile de capital, nu excludem ca, de fapt, să asistăm la o decapitalizare a companiilor româneşti cu profituri nedistribuite, inclusiv din anii precedenţi, dacă acţionarii vor hotărî să profite de cota de 5%.

ÎNTĂRIREA PARTICIPAŢIILOR MICI. Aşa cum arătam, se menţine scutirea de impozit pentru beneficiarii – persoane juridice (române sau rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori într-un stat membru al Spaţiului Economic European, altul decât statele membre ale Uniunii Europene - Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei), condiţia fiind aceea de a deţine minim 10% din titlurile de participare, pentru minim un an (implementarea Directivei europene Mamă-Filială).  Prin urmare, nu este exclus ca unii investitori să ia in considerare, acolo unde este posibil, creşterea sau consolidarea participaţiilor mici dincolo de plafonul impus de 10%, pentru a preveni reţinerea impozitului pe dividende de 8%.

OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE REZIDENŢĂ FISCALĂ. Nerezidenţii din anumite ţări cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri vor trebui sa prezinte certificatul de rezidenţă fiscală pentru a se bucura de cota mai mică de impozit. Actul este, practic, dovada că firma nerezidentă este plătitoare de impozit la ea în ţară şi, astfel, poate beneficia de cota de impozit mai redusă prevăzută de convenţia aplicabilăPână în prezent, la o analiză sumară, doar şase astfel de convenţii (dintre care le amintim pe cele cu Irlanda, China şi Cipru) prevedeau o cota de impozit pe dividende mai mică de 5%. Pe de altă parte, ca urmare a creşterii cotei de impozit la 8%, considerăm că vor deveni relevante alte 13 convenţii, ce prevăd cote de impozit între 5% şi 8%.  În această situaţie s-ar afla cele încheiate cu Austria, Italia şi Spania.

POTENŢIALA REORIENTARE A FONDURILOR DE PENSII. Odată cu creşterea nivelului de impozitare a dividendelor, nu excludem migrarea fondurilor de pensii către alte investiţii (titluri de stat, de exemplu), dacă ne gândim că un impozit de 8% le-ar putea diminua randamentul. O astfel de diminuare a randamentului ar afecta, însă, participanţii la aceste fonduri. Afectate ar putea fi atât fondurile din Pilonul III, cât şi, mai cu seamă, cele din Pilonul II. Mai mult, fondurile de pensii din UE au investiţii pe piaţa noastră de capital. Un alt efect nedorit pentru piaţa din România ar putea veni din reorientarea lor către alte pieţe, ca urmare a impozitării dividendelor primite de la societăţile româneşti.  

În concluzie, deşi, la o primă vedere, nu s-ar putea vorbi despre aspecte care să afecteze covârşitor economia, doar timpul ne va arăta toate implicaţiile, având în vedere că anumite efecte s-ar putea face resimţite, aşa cum am arătat şi mai sus, într-un orizont de timp mai îndelungat.

Opinie realizată de Măstăcăneanu Ionuţ – Director, Tax, KPMG în România şi Marius Costea – Associate Director, Tax, KPMG în România