Iodura de potasiu reprezinta simbolic o mare victorie. 

Pentru prima data Guvernul atribuie unei fabrici din tara executia unui proiect exceptional, in conditii exceptionale, iar aceasta se achita de obligatie in conditii impecabile.

Este aceeasi companie care era pe farasul privatizarilor oneroase in 2006, probabil ca sa lase locul unui falnic mall sau unei cladiri de birouri sau unui cartier-dormitor.

Este aceeasi companie care a facut obiectul unui atac mizerabil in 2016 cand a fost acuzata pe nedrept, intr-un anume context “favorabil”, ca ar fabrica produse de calitate indoielnica. Daca oricare dintre cele doua atacuri marsave ar fi reusit, astazi trebuia sa importam inclusiv iodura de potasiu, la pret dublu.

Romania a inchis 7000 de fabrici pentru ca a fost si din pacate continua sa fie guvernata de aventurieri care indruga despre  “regenerare urbana”, de oratori care le stiu pe toate dar n-au intrat in viata lor intr-o sectie de productie, de incompetenti fara idei, daramite viziune strategica pentru productia industriala. Si, desigur, de think-tank-uri pretioase platite copios din banii importatorilor, cu mandat sa inchida fabricile din tara, lasand astfel libera calea indatorarii, a crizei de forta de munca, a pierderii suveranitatii economice. Stam cu mana intinsa la altii exact in domeniile unde ar trebui sa fim puternici, energie, chimie, mancare, medicamente si, mai nou, aparare.

Vom ramane indatorati pentru totdeauna daca nu lansam programe strategice de reindustrializare in aceste sectoare. Nu exista nici o alta tara membra a UE care sa-si fi macelerit propriile situri de fabricatie, mai ales pe cele strategice gen energie, chimie, mancare, medicamente si aparare, asa cum am facut-o noi. Pana si Ucraina, tara devastata de razboi inca din 2014, are un surplus de balanta comerciala fata de Romania.

Lumea industriei de manufactura se schimba pentru ca noua cortina de fier va schimba regulile. Vom intra probabil intr-o noua revolutia industriala dominata de re-shoring, penurii si scumpiri la utilitati, materii prime si materiale, lanturi de aprovizionare scurte, trasee comerciale redesenate, resursa umana provenind din migratia est-vest.

Domnule Ciuca, Domnule Ciolacu, prietenii Dumneavostra cei mai buni sunt fabricile din tara.

Veti conduce Romania cel putin pana in 2028, va rog faceti din Industrializarea Romaniei Proiect de Tara.

Trimiteti parlamentarii, ministri si ceilalti sefi din partide in vizite in fabrici; mai bine chiar, puneti-le birourile in fabrici, ca sa inteleaga care sunt noile prioritatile industriale.

Evaluati-va consultanti, sfatuitorii si think-tank-urile care va soptesc in ureche, sunt slabi si au propriile agende, habar n-au unde sunt fabricile din tara, stiu doar de unde se poate importa.

Striviti sinecurile, PR-ul si suficienta academica din sistemul de invatamant si obligati-l sa se conecteze la nevoile fabricilor din tara.

Obligati primarii sa atraga investitii industriale.

Propuneti pe listele eligibile la alegerile din 2024 pentru Parlamentul Romaniei si cel European cel putin 10 directori ale celor mai mari fabrici din Romania; ce mai, sustineti la Presedintia Romaniei seful unei fabrici cu 10-15-20 de mii de angajati - asta da game-changer.

Domnule Ciuca, Domnule Ciolacu, sunteti cei care trebuie sa mute Romania din logica asistentei sociale si a pomenilor electorale in cea a crearii de locuri de munca in situri de manufactura. Veti reusi in Proiectul de Tara cand topul milionarilor romani va fi dominat de patroni de fabrici, asa cum e in G20, nu de importatori si imobiliari.