♦ Din 2011, consumatorii de energie din România plătesc prin facturile lunare o taxă pentru susţinerea cogenerării de înaltă eficienţă, adică a producţiei de energie termică şi electrică cu randamente foarte bune ♦ Până anul trecut, s-au strâns aproape 1,7 miliarde de euro în total, bani cu care se puteau ridica de la zero trei centrale de tipul celei realizate de OMV Petrom la Brazi ♦ În realitate, nu s-a construit nimic, România ajungând să importe cantităţi record de energie pentru a ţine becurile aprinse ♦ În plus, multe oraşe, inclusiv Bucureştiul, au mai trecut printr-o iarnă fără apă caldă şi cu caloriferele reci ♦ Subvenţiile vor continua totuşi până în 2023.

Potrivit datelor centralizate de ZF pornind de la rapoartele publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), din 2011 şi până anul trecut din această taxă de cogenerare s-au strâns fonduri de 7,6 miliarde de lei (circa 1,7 miliarde de euro), bani care se duc spre 37 de producători de energie. Printre aceş­tia se numără Complexul Energetic Oltenia şi Complexul Energetic Hunedoara, două dintre companiile cu cele mai mari pierderi din economia locală, ambele pro­ducătoare de energie pe bază de cărbuni.

„Schema de sprijin de tip bonus este destinată în acest fel susţinerii şi promovării sistemelor de producere de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă, astfel încurajându-se noi investiţii în tehnologia de cogenerare, precum şi realizarea de lucrări de înlo­cuire/ reabilitare a instalaţiilor existente. Bonusul este suma de bani pe care un producător de energie electrică şi termică în cogenerare o primeşte pentru fiecare unitate de energie electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în reţelele electrice ale SEN (Sistemul Energetic Naţional)“, se arată în rapoartele ANRE.

Primul an de aplicare a schemei a fost 2011, durata acesteia fiind până în 2023. Gestionarul acestei scheme de sprijin este Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport.

„Această schemă are o durată de aplicare cuprinsă între 2011 şi 2023, producătorii de energie putând beneficia de bonusuri pe o durată de 11 ani consecutivi din cei 13 ai schemei“, se arată pe site-ul Transelectrica.

Bani s-au dat, dar pe ce?

Din 2011 însă, consumatorii de energie au plătit 1,7 miliarde de euro prin această schemă de încurajare a producţiei eficiente de energie. Chiar dacă banii au fost daţi, puţine lucruri s-au concretizat. Spre exemplu, de banii aceştia s-ar fi putut ridica de la zero trei centrale pe gaze după modelul celei realizate de OMV Petrom la Brazi. Centrala pe gaze de la Brazi a presupus o investiţie de 530 de milioane de euro, are o capacitate de 860 MW şi a intrat în funcţiune în 2012, devenind unul dintre cei mai mari producători de enrgie din România.

Banii din această schemă de sprijin s-au dus către o listă de 37 de beneficiari, printre care se numără Complexul Energetic Oltenia şi Complexul Energetic Hunedoara, două dintre companiile energetice cu grave probleme financiare, despre care se spune de ani de zile că-şi vor diversifica portofoliile de producţie.

Complexul Energetic Hunedoara (CEH), producător de energie pe bază de cărbune aflat în insolvenţă, a avut în 2019 pierderi de 1,1 mld. lei, la o cifră de afaceri de 250 mil. lei. Compania, care are 4.000 de angajaţi, are datorii de circa 6 mld.  lei, dintre care peste 1,6 mld. lei către ANAF.

Complexul Energetic Oltenia (CEO), cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, a înregistrat pierderi de 863 mil. lei în 2019, la o cifră de afaceri de 3,1 mld. lei. Compania are 12.900 de angajaţi.

Importuri record în loc de producţie

În locul celor trei centrale care ar fi putut fi construite de aceşti bani, România a ajuns la începutul acestei săptămâni să importe peste 1.500 MW de energie în anumite intervale orare, fiind incapabilă să-şi asigure de una singură necesarul de energie.

Din peste 17.650 de MW instalaţi în unităţi de producţie a energiei, doar 5.500 MW funcţionau, de exemplu, la începutul zilei de luni. Restul fie erau oprite din diferite motive tehnice, fie ar fi generat energie mai scumpă decât cea importată.

Mai departe, escladarea preţului la energie s-a accentuat luna aceasta după oprirea planificată a Unităţii 2 a centralei nucleare de la Cernavodă, dar urmăreşte o tendinţă de scumpire vizibilă încă de la începutul anului. Astfel, datele din rapoartele lunare ale OPCOM arată că media preţului spot a lunii aprilie, cea mai mare platformă de tranziţionare de energie, a fost de 63 de euro pe MWh faţă de un nivel de 26 de euro în aprilie anul trecut.

Printre factorii care au generat această scumpire se numără evoluţia preţului certificatelor de emisii de CO2, dar şi accentuarea profilului de importator net de energie al României, pe fondul unei uşoare redresări a consumului.

Şi taxa pentru cogenerare nu este singura subvenţie suportată de consumatorul român de energie, certificatele verzi fiind un alt sprijin plătit de populaţie şi companii. Calculelele ZF pe baza datelor publicate de Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport al energiei, şi OPCOM, bursa de energie, arată că din 2009, de când a început practic primul val de investiţii verde, şi până anul trecut valoarea subvenţiilor acordate acestei industrii a fost de circa 4,5-5 miliarde de euro, bani plătiţi de toţi consumatorii de energie prin facturi.

Spre comparaţie de taxa de cogenerare însă, unde destinaţia banilor este neclară, România a atras pe baza schemei de sprijin cu certificate verzi investiţii în 3.000 MW în sectorul eolian şi circa 1.300 MW în proiecte solare.