Unde au disparut banii bancilor? Bancherii ii acuza pe antreprenori, antreprenorii arata cu degetul inspre bancheri si stat, iar statul acuza contextul economic nefavorabil. Cine sunt vinovatii pentru slaba finantare a economiei reale si ce perspective sunt ca aceasta sa se reia? BUSINESS Magazin a cautat sa vada unde se intrerupe drumul banilor destinati economiei, plecand in sens invers, de la antreprenori spre vistieria bancilor.

Ca lipsa banilor din economia reala si blocajul financiar au impins la insolventa multe dintre cele 20.000 de firme intrate in incapacitate de plata anul trecut stim cu totii. Ce nu stim e daca putem considera vinovat pe cineva pentru ceea ce s-a intamplat si daca, pornind de aici, intelegem cum poate fi deblocat circuitul banilor. Multi dintre antreprenorii intrati in insolventa anul trecut au dat vina pe bancile care au oprit creditarea, au scumpit-o sau au inasprit criteriile de acces la ea; de partea cealalta, bancherii sustin ca finantarile nu au fost niciodata oprite, numai ca nu pot oferi bani unor afaceri ce nu prezinta garantii ca vor supravietui indeajuns de bine incat sa poata rambursa creditele.

Intr-un numar anterior al revistei, comparam masurile anticriza luate de guvernantii nostri cu lista solutiilor gasite si aplicate de tarile din Europa Centrala si de Est si tarile baltice. Da, guvernul de la Sofia pare si mai neinspirat decat cel de la Bucuresti, si da, Polonia a venit cu niste solutii anticriza foarte inspirate. Dar este explicabil daca ne gandim la modul specific in care fiecare dintre tarile respective a fost afectata de criza: Polonia, de pilda, e o tara unde dimensiunea pietei interne a contrabalansat prabusirea cererii de export, iar economia a traversat destul de bine anul trecut, in timp ce pentru o economie mica, deschisa si cu o banca centrala lipsita de parghia unui curs de schimb flexibil, ca Letonia, criza s-a dovedit devastatoare, iar masurile de reducere a cheltuielilor publice au fost cu deosebire dureroase.

In schimb, impulsul de reluare a cresterii pentru toate aceste tari depinde de redresarea de ansamblu a economiei europene, sustin optimistii, iar acesta e si raspunsul la problema deblocarii finantarilor bancare in Romania. "Finantarile vor reporni atunci cand va exista un semnal clar de reluare a cresterii economice in majoritatea statelor din Uniunea Europeana, crestere ce ar antrena revenirea economica si pentru Romaniaa?", declara analistul financiar Dragos Cabat, presedintele companiei de consultanta Financial View. El crede ca bancile doresc reluarea creditarii cat mai curand posibil, pentru ca bancile se afla acum sub presiunea pierderilor de profit si a volumului de credite neperformante din propria ograda.

Altii, in schimb, sunt mai pesimisti. Omul de afaceri George Copos nu crede ca bancile vor relua refinantarile, desi lucrul acesta ar fi neaparat necesar. "Finantarile reprezinta oxigenul mediului de afaceri, iar Banca Nationala, dupa cum vedeti, se straduieste sa revigoreze acest mecanisma?", spune Copos. Din pacate, apreciaza el, inertia sistemului financiar va determina mentinerea situatiei actuale in materie de credite in cel mai bun caz inca sase luni de acum inainte.

Marius Stancescu, presedintele Riff Holding, un one-stop-shop cu arii de practica de la audit si consultanta pana la finantari si brokeraj de companii, e de parere ca sansele relansarii creditului in 2010 sunt reduse, pentru ca situatia de acum are explicatii logice: supraproductia a generat o nevoie de stimulare a consumului, la nivel mondial, ca si criza ce a urmat; a aparut nevoia de finantare a acestui consum, si aici au fost canalizate resursele bancilor.

Cresterea standardului de viata si masurile de protectie sociala, de multe ori nesustenabile economic, au creat dezechilibre majore; apoi "cineva a inventat sisteme de a pacali controlul si rigorile financiare, statele nu au reactionat reglementativ util, ne-am trezit invadati de finantari din surse ireale care creau obligatii reale, echilibrul a cedat si ne-am rasturnata?". Iar Stancescu crede ca am uitat sa pregatim franghiile de salvare. "Pe unii, criza ne-a prins in masinile cumparate cu bani inca nemunciti. Ni s-a spus sa ne punem centurile de siguranta, dar nu ne-au avertizat ca se poate termina benzina."

Rasvan Radu, CEO al bancii UniCredit Tiriac Romania, continua tabloul problemelor: imprudenta specifica perioadei de boom s-a reflectat si in comportamentul multor antreprenori, care si-au dezvoltat afacerile fara a-si lua masuri de precautie pentru eventuala crestere a costurilor de finantare sau pentru fluctuatiile mai ample de curs valutar. De multe ori, afirma bancherul de la UniCredit, cash-flow-ul companiei a fost folosit in investitii speculative, de genul celor imobiliare, in domenii exterioare afacerii de baza. "Bancile, la randul lor, au tolerat acest comportament in lupta lor pentru cota de piata, dar cred ca am invatat cu totii foarte multe in ultimii doi ania?", conchide Radu.

Bancherul crede ca, desi lent, cererea de credite isi revine, odata cu increderea antreprenorilor in economie si aparitia unor noi oportunitati de afaceri. Nu impartaseste ideea ca bancile nu mai sunt dispuse sa crediteze companiile. "Este adevarat ca, dupa declansarea crizei, bancile au inceput sa se uite cu o mai mare atentie la bonitatea clientilor sau a celor care solicita imprumuturi, insa politica mai prudenta este in mare parte justificata de gradul mare de incertitudine care persista in piata."

Pentru unii oameni de afaceri, relatia cu bancile nu a avut de suferit. Robert Popescu este CEO al distribuitorului de produse farmaceutice A&D Pharma, companie ce a obtinut o refinantare in valoare de 100 de milioane de euro in august 2009 - unul dintre cele mai mari credite acordate in Romania anul trecut. Creditul a fost acordat de cinci banci - Banca Comerciala Romana, BRD - Groupe Société Générale, Citibank Europe, RBS Bank si UniCredit Bank Austria - in proportii egale de 20% fiecare. Popescu crede ca finantarea afacerilor depinde in primul rand de performantele companiei si, desi contextul general joaca si el un rol important, ramane in plan secund.

Unii antreprenori s-au plans ca, la dobanzile actuale, refinantarea unui credit mai vechi este prea scumpa. Popescu spune ca aceasta depinde de strategia fiecaruia. "|n cazul A&D Pharma, noua linie de credit ne ajuta sa pastram pozitia strategica, sa depasim provocarile mediului economic actual si sa captam cresterea anticipata a industriei farmaceutice din centrul si estul Europei." Deci, daca ai nevoie de bani pentru a-i pompa in dezvoltare, s-ar zice ca banii nu sunt nici prea scumpi si ca nici nu lipsesc.

Piata farmaceutica are nevoie de bani pentru a se proteja de intarzierile de plata din sistem. |n afacerile farmaceutice, blocajul financiar si-a aratat cel mai des coltii, pentru ca intarzierile cu care Casa de Asigurari le plateste farmacistilor au crescut de la 90 la 180 de zile sau chiar mai mult de atat.Ovidiu Buluc, presedintele distribuitorului Farmexim si actionarul majoritar al retelei de farmacii Help Net, considera totusi ca pentru companiile mari nu e dificil sa obtina o finantare sau refinantare nici macar in vremurile actuale. "Intervin o serie de modificari fata de perioadele de boom economic, in sensul ca finantatorii sunt acum mult mai atenti si verifica in amanunt toate operatiunile firmei", spune Buluc. Au crescut deci si termenele de accesare a banilor, iar bancile au devenit restrictive si in raport cu valoarea sumelor acordate. Cu toate acestea, spune Buluc, la Farmexim nu au fost probleme la finantari.

|n imobiliare, cam aceeasi poveste. Iulian Dascalu, omul de afaceri roman cu cele mai mari investitii in malluri (patru malluri in tara), dezvolta acum un ansamblu urbanistic in zona centrala a Iasiului, pentru care a obtinut deja finantarea necesara. El apreciaza ca tocmai caracterul multifunctional al ansamblului Palas i-a dat posibilitatea de a adapta proiectul la conditiile pietei. "Pe viitor, astfel de proiecte mixte vor starni interesul bancherilor, dar de finantare vor beneficia doar acelea unde dezvoltatorul si-a demonstrat experienta pe piata si, astfel, gradul de risc e mai scazut", afirma Dascalu. El e convins ca finantatorii apreciaza astazi experienta investitorilor imobiliari atat in dezvoltarea proiectelor, cat si in operarea optima a acestora. Ingo Niessen conduce biroul local al dezvoltatorului Sonae Sierra in Romania. Sonae Sierra e printre cei mai mari proprietari si administratori de centre comerciale din lume, iar in Romania are in plan dezvoltarea a trei centre comerciale, in Bucuresti, Craiova si Ploiesti. Cel mai avansat proiect este cel de la Craiova, Adora Mall, din a carui suprafata a fost deja inchiriat 60-70%. |nainte de criza, un procent de preinchiriere de 40% era suficient pentru obtinerea unei finantari bancare.

Bancherii, atat in Romania, cat si in strainatate, se uita acum mult mai in profunzimea proiectelor, indiferent de domeniul de activitate unde se solicita finantarea. |n proiectele imobiliare, rezidentiale sau comerciale, releva Niessen, bancherii sunt interesati de nivelul si marimea proiectului, de amplasare, de potentialii concurenti si, pe ansamblu, au devenit mult mai prudenti cand vine vorba de conditiile generale ale unui imprumut. Dar, daca in urma cu un an bancherii nici nu mai stateau la discutii cu dezvoltatorii imobiliari, astazi s-a revenit la discutiile neoficiale de la cafea. Daca gestul pare mai degraba unul de pastrare a contactului decat o intentie de revenire la vremurile bune, Niessen spune totusi ca unele banci finanteaza activ proiecte, dar prefera centrele aflate deja in operare. O parere diferita fata de cea a investitorilor imobiliari o are Viorel Micula - fondator, alaturi de fratele sau Ioan Micula, al companiei European Drinks. El spune ca sunt probleme la nivel de sistem bancar si ca statul ar trebui sa se implice si sa dea garantii, dupa modelul SUA sau al Germaniei. "Bancile trebuie sa finanteze companiile, caci altfel nu se poate face business." El considera ca statul e cel ce poate lua masuri pentru stimularea sectorului bancar si a economiei, altfel societatile vor taia costurile si somerii rezultati din proces vor deveni o povara tot pentru stat. Micula cere o strategie de tipul "mai bine previn decat sa repar".

|n replica, Ionut Dumitru, director general al Raiffeisen Bank Romania, spune ca bancile trebuie sa plaseze banii depunatorilor, iar daca nu sunt suficiente proiecte finantabile in economia reala, atunci o face prin plasamente in titluri de stat - ceea ce s-a si intamplat intr-un an 2009 in care resursele bancilor s-au reorientat masiv catre finantarea statului. "Trebuie insa sa facem distinctie intre o situatie conjuncturala si strategia unei banci pe termen mediu si lung", indeamna bancherul de la Raiffeisen.

Pe antreprenori, comenteaza George Copos, aceasta reorientare a bancilor de la creditarea sectorului privat spre creditarea statului ii dezavantajeaza inclusiv prin faptul ca statul utilizeaza banii respectivi mai ales pentru cheltuielile curente, ca plata salariilor si a pensiilor, nu pentru investitii in dezvoltare. Recesiunea ne-a prins deja cu deficit bugetar mare, de aproape 5% din PIB, astfel incat statul nu si-a putut baza nicio strategie anticriza pe investitii in proiecte publice, fiind dimpotriva nevoit sa incerce reducerea deficitului, spre a satisface conditiile cerute de FMI si UE pentru imprumutul de aproape 20 de miliarde de euro contractat anul trecut.

Copos admite ca multi antreprenori nu mai pot returna constant, din varii motive, ratele bancare, iar aceasta se traduce in scaderea lichiditatilor din vistieriile bancilor, ceea ce conduce la gatuirea procesului de finantare. |n aceste conditii, aproape toate bancile au ales cea mai logica solutie de supravietuire - imprumuturile acordate statului. "Aceasta e insa o rezolvare de moment, care va dezavantaja bancile pe termen mediu si lung, pentru ca le reduce foarte mult celelalte perspective de dezvoltare", crede omul de afaceri. E mult mai comod sa finantezi statul decat sa iti asumi o coparticipare la un proiect cu un grad oarecare de risc, dar, in timp, solutia aceasta se va intoarce impotriva bancilor: "Scaderea drastica a capacitatii de plata a tuturor agentilor economici, stagnarea si blocajele economice, somajul, falimentele in lant si prabusirea investitiilor, toate pot antrena in final si caderea bancilor", considera George Copos, care vede reintoarcerea Romaniei intr-o "normalitate economica" abia din 2013.

In ceea ce il priveste, Copos si-a pastrat insa relatia buna cu bancherii. De-a lungul timpului, Copos a lucrat cu BRD - Groupe Société Générale si spune ca trecerea prin criza a intarit si mai mult relatia cu BRD: "Suntem parteneri de afaceri care se cunosc foarte bine si stiu foarte bine ce sa astepte unul de la celalalt". Anul trecut, BRD i-a oferit un imprumut de 25 de milioane de euro, una dintre cele mai mari finantari obtinute de o firma romaneasca. Copos comenteaza ca pentru a obtine un asemenea credit in 2009, un an atat de afectat de criza, "trebuie sa te bucuri de o mare credibilitate pe piata financiara si sa ai afaceri extrem de solide".

La randul sau, Marcel Barbut, proprietarul producatorului de materiale de constructii AdePlast, a reusit sa refinanteze un imprumut de 20 de milioane de euro in decembrie trecut. Creditul initial i-a fost acordat de Raiffeisen in 2007, dar banca i-a dublat dobanda imediat dupa declansarea crizei in Romania. Barbut a tot cautat conditii mai bune pana la finele lui 2009, cand a semnat refinantarea creditului, pe sapte ani si la o dobanda mai mica, cu UniCredit.

|n opinia lui, bancile din Romania au un mare avantaj - "statul a avut nevoie sa se imprumute masiv din sistemul bancar autohton, deci de ce ar mai fi avut nevoie bancile sa finanteze si afacerile locale?". Pe de alta parte insa, continua Barbut, bancile isi tin inca banii ramasi in vistierii, iar "asta e pacat si de neinteles. Economia reala este uitata, de parca nu din aceasta zona ar veni banii". Explicatia lui tine de efectul "pervers" al faptului ca sistemul bancar este dominat de capitalul strain, or, bancile straine sprijina cu precadere companiile din tarile de origine. "Noi am avut un astfel de exemplu cu Raiffeisen, care ne-a sugrumat cu dublarea dobanzii odata cu debutul crizei." Barbut considera ca refinantarea creditului a fost solutia ideala, dar stie ca in lipsa unor finantari serioase, antreprenorii romani nu vor putea dezvolta afaceri solide si competitive in zona - "pentru ca tinta noastra nu mai este doar Romania; multe companii au capacitatea si tehnologia sa iasa din tara".

Acum, pe fondul perspectivelor de usoara redresare economica, Rasvan Radu de la UniCredit }iriac Bank asteapta cresterea cererii de credite si revenirea increderii clientilor in economie. |n ce-l priveste, apetitul scazut pentru investitii e una dintre explicatiile pentru reducerea finantarilor. "|n primul rand, contractiei creditului privat, observata la finalul anului trecut, ii corespunde o contractie puternica a cererii de imprumuturi", spune bancherul. |n al doilea rand, continua Radu, la nivelul sistemului bancar, politica de risc a mers intr-o directie mai conservatoare, determinata tocmai de incertitudinile din piata. Afacerile unei banci comerciale se bazeaza pe atragerea de resurse si redistribuirea lor prin procesul de creditare. Din acest punct de vedere, spune Radu, "ar fi absurd ca o institutie de credit sa nu doreasca sa contracteze imprumuturi".

Asadar, principala problema a bancherilor este tot una de incredere, de data aceasta in afacerea clientului. Si aici exista segmente cu un mai mare potential decat altele, precum cel energetic, transporturile sau parteneriatele public-private. Acestea ar trebui sa obtina cu usurinta banii necesari dezvoltarii, dar aici intervine o alta problema, semnalata de antreprenori - capacitatea bancherilor de a intelege afacerile clientilor.

Dinu Malacopol, directorul executiv al operatorului Digital Cable Systems (DCS), admite ca finantari exista si ca bancile inca ofera bani. "Problema este la ce cost sunt dati respectivii bani." Malocopol spune ca putine banci au expertiza in telecomunicatii si putini bancheri inteleg cum functioneaza industria telecom: "Spre exemplu, ei nu inteleg ca noi nu avem garantii imobiliare. Noi suntem operatori, noi avem o retea pe care o putem pune garantie, dar bancile nu prea accepta, pentru ca nu stiu ce pot face cu acea retea, nu realizeaza ca o pot vinde asa cum vand si o proprietate". Chiar si cei care inteleg riscurile si oportunitatile industriei, afirma Malacopol, nu prea fac diferente intre operatori si acesta e un principiu gresit, pentru ca modelele de afaceri, piata, acoperirea, concurenta, marjele de profit sunt altele. "Deci sunt bani de dat, dar nu sunt oameni care sa inteleaga afacerile. Iar asta nu se intampla numai in telecom", subliniaza el.

Dar antreprenorii sunt oare sau au oameni care sa inteleaga gandirea bancherilor? Malacopol raspunde ca da, cel putin in ce-i priveste pe ei, la DCS. "Dar tot n-ajungem la un front comun, in primul rand din punctul de vedere al costului banilor. |n momentul de fata, costul este cu cateva procente bune mai mare decat ar trebui." El crede ca o firma similara din vestul Europei, unde este concurenta mai mare si sunt alte dimensiuni ale businessului, are acces la o finantare mult mai ieftina. Mai mult, acolo investitiile consistente au fost deja realizate in mare parte, iar operatorii au nevoie de bani mai putini, in timp ce aici este exact invers. "Se cam adevereste proverbul ca bancherul iti intinde o umbrela fix atunci cand nu ploua?", se intreaba retoric Malacopol. Practic, spune directorul DCS, principiul bancilor pare sa fie aplicarea unor costuri mai mari tocmai acolo unde piata este mai saraca - "probabil ca bancilor inca le merge bine fara sa puna bani intr-o astfel de piata".

Se poate descurca fara banci un om de afaceri? Eli Davidai, unul dintre cei mai discreti milionari din Romania, alaturi de nume precum Zoltan Teszari sau Puiu Popoviciu, e cunoscut in piata pentru reticenta sa fata de indatorare. Omul de afaceri israelian a facilitat intrarea in Romania a marcilor Pepsi si Burger King, iar valoarea totala a investitiilor sale in Romania este de ordinul sutelor de milioane de euro. Filozofia lui de afaceri este sa nu faca investitii decat daca are lichiditati. "La fel fac si in viata privata. Nu conduc o masina luata in leasing si nu stau intr-o casa inchiriata", spunea Davidai in ultima discutie cu BUSINESS Magazin.

Gradul de indatorare a companiilor in care e implicat Davidai este de numai 3%, un procent infim comparat cu alte exemple, in care antreprenorii au atins pragul maxim de indatorare , de 60%. "Cele cateva procente sunt aproape egale cu zero. Oricand putem plati acea datorie", comenteaza Davidai. Doar una dintre cele 30 de companii in care este implicat a pierdut bani in 2009, restul aducandu-i profit. |n 2008, a vandut, la preturi foarte bune si pentru un profit urias, aproape toate proprietatile imobiliare pe care le detinea. "Stau acum pe un munte de cash!" Pentru oameni ca el, faptul ca nici alti oameni de afaceri nu mai obtin creditare e un avantaj, intrucat businessurile lor pot deveni tinte de preluare: Davidai corespunde profilului de antreprenor care ar putea urmari oportunitati pe timp de criza.

Oportunitati si antreprenori care sa le urmareasca au fost inca de la inceputul lui 2009, cand managerii de fonduri de investitii aveau birourile pline de dosare ale companiilor scoase la vanzare. Si atunci erau aceleasi probleme care blocau tranzactiile: fondurile nu intrau in noi actionariate pentru ca isi concentrau resursele catre propriul portofoliu, asa cum au facut si bancile cand au pastrat lichiditatile pe cat posibil, iar companiile care voiau sa preia unul sau altul dintre concurenti, pentru cota de piata, fie nu primeau bani de la banca, fie primeau niste bani prea scumpi.

Ionut Dumitru, director general al Raiffeisen Bank Romania, crede ca lucrurile s-au schimbat in bine de atunci si ca la ora actuala sunt multe companii finantate de banci. Dumitru precizeaza ca multi antreprenori au renuntat la proiecte, au consolidat si restructurat altele si s-au adaptat astfel la cerintele pietei. Dar unii au actionat dupa un scenariu extrem de pesimist si nu mai dezvolta proiecte noi, in consecinta nu mai merg nici la banca sa ceara finantare. Si iarasi am ajuns de unde-am plecat, la reducerea abrupta a cererii solvabile de credite. Alta situatie, spune Dumitru, e cea in care antreprenorul depune foarte putine eforturi pentru restructurarea operationala si pentru a creste eficienta afacerii sale, dar se asteapta ca banca sa finanteze la acelasi nivel si in aceleasi conditii ca in 2008.

Laszlo Diosi, directorul general al OTP Bank Romania, spune in stilul sau caracteristic, scurt si la obiect, ca bancile au fonduri si sunt si dispuse sa acorde finantari. Semnele de intrebare, spune el, privesc eligibilitatea clientilor, corectitudinea proiectelor de afaceri si valoarea garantiilor. La capitolul constrangeri se grabeste sa adauge si numarul mare al insolventelor, precum si faptul ca procedura de insolventa este nefavorabila bancilor. "|n primele patru luni ale lui 2009, cauza pentru putinele finantari a reprezentat-o lipsa de lichiditati", afirma Diosi. Ulterior, companiile au fost afectate si mai mult de contractarea pietelor, atat interne, cat si externe, fapt ce a condus la deteriorarea rezultatelor lor si la scaderea cererii de credite. Diosi spune insa ca bancile au inceput sa acorde imprumuturi inca din ultimul trimestru al lui 2009, iar OTP are clienti din toate ariile de business. Nu crede ca ar trebui sa mai avem ca reper nivelul finantarilor din 2007 si inceputul lui 2008, pentru ca acesta nu era tocmai sanatos - "nu vom mai vedea un astfel de nivel al creditarii, dar, incepand din trimestrul al treilea al lui 2010, vom avea valori apropiate de normal". Si Diosi se bazeaza in prognoza sa pe apetitul in crestere al antreprenorilor pentru tranzactii si dezvoltare, deoarece companiile bune au acum oportunitati de extindere .

Problemele par putine si raspunsurile simple, dar nu e chiar asa. Avem pe de-o parte, asa cum indica Ionut Dumitru, o cerere solvabila inca redusa, si nu sunt sanse mari ca aceasta cerere sa-si revina prea curand. Avem apoi ratele dobanzilor la lei foarte ridicate, deci banii sunt inca scumpi, desi odata cu reducerea dobanzii de politica monetara de catre BNR, tendinta este de scadere. Astfel ca problema principala a creditarii, daca ii intrebi pe bancheri, este cererea solvabila redusa - numarul dosarelor finantabile. Iar acest numar a tot scazut, pentru ca standardele de creditare ale bancilor au fost mult ridicate. Dumitru spune ca foarte multe companii au inca probleme financiare serioase si nu sunt bancabile. "Exista insa si firme care pot primi finantare; de regula, sunt companiile care traverseaza o o perioada de revigorare a afacerii, de multe ori bazata pe cresterea comenzilor de export", explica bancherul de la Raiffeisen. |n cazul unor companii, modelul de business pe care il urmeaza nu mai este viabil. Modelul de afaceri bazat pe un consum exagerat finantat pe credit nu pare sa mai fie de viitor. De aceea, afirma Ionut Dumitru, companiile trebuie sa se adapteze noului context economic post-criza, in care consumul finantat pe datorie probabil isi va pierde mult din contributia la cresterea economica.

Daca cineva se mai asteapta la ritmurile din 2007-2008 de crestere a creditelor, va fi dezamagit, pentru ca are asteptari nerealiste: o crestere moderata, indica Dumitru, de 5-10%, e mai aproape de realitatea anului 2010. Dar firmele care au supravietuit anului de criza au stiut sa se adapteze, sa se restructureze si chiar sa se dezvolte, au avut si au sanse sa obtina finantari. Ele vor fi castigatoarele crizei, explica Ionut Dumitru: "o intreprindere care a supravietuit acestei perioade si are un model de afaceri adecvat noului context economic postcriza este un client interesant pentru orice banca".