Romania lipseste de pe harta mondiala a internetului. De ce? N-avem mari companii de internet. N-avem antreprenori semnificativi. N-avem investitori in online. Lipsim aproape in totalitate de pe harta mondiala a internetului, pentru ca majoritatea antreprenorilor nu pot sau nu vor sa iasa din patratelul lor in care au inceput si au continuat sa existe si pentru ca investitorii sunt putini si pretentiosi. Ce e de facut?

"Cand deseneaza conceptul unei afaceri online, orice antreprenor trebuie sa gandeasca in primul rand global si de-abia apoi sa aplice acel concept si la nivel regional", considera Ramu Yalamanchi (35 de ani), antreprenorul american care a construit a treia cea mai mare retea de socializare din lume, hi5, pornind tocmai de la acest principiu. Punctul de plecare a fost exemplul Match.com, la acel moment un business de 100 de milioane de dolari, insa decizia de a dezvolta o retea sociala a luat-o ignorand piata americana, pe care o vedea oricum aglomerata de asemenea site-uri, intr-o perioada cand Facebook si MySpace nici nu existau inca.

Reteaua hi5.com a fost lansata intai in tarile latine, cu vorbitori de limba spaniola, si extinsa apoi in restul lumii, dupa ce a fost tradusa in 50 de limbi. "SUA sunt doar o componenta a afacerii; cea mai mare parte dintre cei 50 de milioane de utilizatori unici provin din afara granitelor americane", spunea saptamana trecuta Ramu Yalamanchi intr-un interviu pentru BUSINESS Magazin. Numai din Romania vin peste 4 milioane dintre utilizatori, care genereaza lunar peste doua miliarde de afisari, internetul romanesc fiind pentru hi5.com una dintre cele mai mari piete europene, cu mult peste alte tari din regiunea centrala si de est, daca luam in considerare faptul ca in Polonia reteaua are mai putin de un milion de utilizatori, si cot la cot cu Portugalia, care nu depaseste cu mult Romania din punctul de vedere al utilizatorilor.

Si veniturile sunt mai consistente pe ansamblu pe pietele internationale, desi aici contributia Europei inseamna doar un sfert (realizat in cea mai mare parte in tarile vestice) din cifra de afaceri a companiei. Cam 80% din business-ul hi5.com vine din publicitate online, restul de 20% din venituri fiind generate direct de la utilizatorii care convertesc bani reali in moneda virtuala, pentru a cumpara bunuri virtuale sau diferite modele pentru pagina de profil. "In urmatorii ani insa, balanta va fi destul de echilibrata intre cele doua modele de business", apreciaza Yalamanchi, care estima la inceputul acestui an ca veniturile din bunuri virtuale se vor cifra la aproximativ 25 de milioane de dolari (aproape 17 milioane de euro) in 2009.

Din acest punct de vedere, Romania este pentru hi5.com una dintre tarile unde sistemul de monetizare direct de la consumatori a dat cele mai bune rezultate, ponderea bunurilor virtuale in veniturile retelei sociale de pe piata locala fiind de 25%. In ce priveste veniturile din reclame, "retelele sociale reprezinta in jur de 5% din piata de publicitate online", dupa cum apreciaza Calin Rotarus, managing director in cadrul ARBO Interactive, regia de publicitate care vinde in exclusivitate reclame in Romania pe paginile hi5.com.

La un calcul scurt, pornind de la premisa unei piete de 20 de milioane de euro, retelele sociale atrag venituri din publicitate de aproximativ un milion de euro - or, in conditiile in care hi5.com ar putea avea 75% din aceasta suma, incasarile totale din Romania ale retelei ar depasi un milion de euro. "Pentru un business online, orice colt al lumii reprezinta un potential. O limitare la granitele tarii de unde porneste inseamna limitarea in sine a afacerii si a veniturilor", spune Ramu Yalamanchi, fara a da mai multe detalii cu privire la situatia financiara a retelei sociale.

Gandirea globala despre care vorbeste fondatorul si directorul executiv al hi5.com este insa foarte rar intalnita in mediul online romanesc. Constatarea noastra se bazeaza in primul rand pe faptul ca internetul din Romania este compus in proportie de mai bine de 90% din proiecte relevante doar la nivel local, iar afacerile pornite de romani si cunoscute in afara sunt o specie rara. "Pe de alta parte, antreprenorii sunt putini, iar cei mai multi dintre ei nu sunt realisti si nu isi dau seama cata munca este pentru a transforma o idee intr-un proiect care sa aiba cu adevarat utilitate pentru un numar mare de utilizatori", sustine Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv si unul dintre primii promotori ai internetului romanesc, cu argumentul ca majoritatea proiectelor online sunt pornite de oameni care alearga in cinci directii in acelasi timp si deci nu-si pot dedica in exclusivitate timpul pentru afacerea respectiva.

"Internetul romanesc se aseamana foarte mult cu o gradinita fara educatoare, unde copiii se bat fara incetare pentru jucarii", rezuma situatia Sergiu Biris, fondatorul site-ului de continut video Trilulilu. Comparatia nu este deloc intamplatoare, "copiii" din .ro - in mare parte mai tineri de 30 de ani, prag dincolo de care sunt deja numiti dinozauri - fiind mai degraba preocupati de discutiile generate pe marginea potentialului pe care il are internetul si a problemelor cu care se confrunta decat de proiectele si ideile noi care ar putea umple golurile din domeniu si ar putea pune Romania pe harta mondiala a WWW.

"Practic, internetul si fotbalul romanesc sunt acum cam in acelasi stadiu: avem potential, exista interes, au aparut staruri, s-au investit bani, au fost succese, dar rezultatele spectaculoase nu sunt consistente", spune Dan Lupu, directorul de investitii strategice pentru zona Europei Centrale si de Est al Intel Capital. Situatia se va schimba atunci cand vor confirma macar cateva proiecte online romanesti, schimband astfel perceptia. "Deocamdata, cred ca internetul nostru ramane la stadiu de piata cu potential, pentru ca proiectele pornite aici si devenite relevante pe plan international se numara pe degete", este de parere Lupu.

Realitatea este ca vorbim inca de o piata foarte mica. "Directia in care merge e buna, exista si crestere, dar mai sunt multe de facut la acest capitol", apreciaza Orlando Nicoara. Veniturile din publicitate sunt infime prin comparatie cu alte tari, pe o piata de aproximativ 20 de milioane de euro anul trecut, potrivit studiului ROADS realizat de IAB Romania si PricewaterhouseCoopers. Multi dintre utilizatori inca sunt reticenti in fata platilor online cu cardul bancar, investitorii in proiecte online sunt destul de putini, iar lista proiectelor originale din .ro si a celor pornite aici si populare in .com este relativ scurta.

Prin comparatie cu Marea Britanie, cea mai mare piata europeana de publicitate, internetul romanesc este mai mult sau mai putin un purice, daca stam sa ne gandim ca numai publicitatea online genereaza acolo venituri de ordinul miliardelor de euro. Dar nici fata de o tara din regiunea centrala si de est a Europei, cum ar fi Polonia spre exemplu, situatia nu arata mai bine: piata poloneza de publicitate online, calculata intr-un studiu similar realizat de IAB Polonia si PwC, s-a ridicat la aproape 280 de milioane de euro anul trecut.

"Cea mai mare problema a internetului romanesc porneste tocmai de la faptul ca majoritatea covarsitoare a afacerilor online se bazeaza pe publicitate pentru a genera venituri. Dar publicitatea nu poate sustine atatea proiecte, cate sunt in .ro", considera Orlando Nicoara, mai ales ca, dupa parerea sa, lupta cu marile trusturi media care se concentreaza tot mai mult asupra internetului este dificila.

"De-abia in momentul cand companiile vor ajunge sa directioneze macar 10-15% din bugetele totale de publicitate catre internet, adica de cinci ori mai mult decat in prezent, se va putea spune ca domeniul incepe sa se maturizeze", crede Sergiu Biris. Sau, in prima faza, si daca bugetele ar urca de la 2-3% macar pana la 5% ar fi un pas important pentru dezvoltarea internetului, dupa cum considera Nicoara.

Cu toate acestea, dimensiunea redusa a internetului din perspectiva publicitatii nu este o cauza, ci un efect generat tocmai de lipsa de consistenta in ce priveste proiectele de anvergura. Este vorba despre un soi de cerc vicios, pentru ca atat timp cat companiile nu gasesc prea multe site-uri cu o baza suficient de relevanta de utilizatori, asa incat promovarea sa fie eficienta, bugetele nu pot creste prea mult, iar cat timp veniturile potentiale din publicitate nu sunt semnificative, antreprenorii nu sunt motivati sa porneasca proiecte.

Judecata din punctul de vedere al investitiei, diferenta intre .ro si .com in ce priveste infiintarea si dezvoltarea unui start-up online este foarte mica. "Statistic vorbind, efortul si sansele de reusita sunt aproximativ aceleasi si pentru o afacere online locala, si pentru una cu deschidere internationala, avantajul in cazul din urma fiind ca ai acces la o piata enorma si ca in caz de succes, castigurile pot fi de 100 sau chiar de 1.000 de ori mai mari", apreciaza Vladimir Oane, fondatorul uberVU, un motor de indexare si cautare conversationala. Ba mai mult, uneori efortul este poate chiar mai scazut pentru proiectele concepute de la bun inceput pentru piata internationala, dupa cum spune Bobby Voicu, antreprenor online care a lansat recent jocul online RevvNation.com. Cu toate acestea, cei mai multi dintre antreprenorii romani din domeniu se limiteaza la piata interna, pe de-o parte pentru ca universul .com pare mai greu accesibil, iar pe de alta parte pentru ca ideile lor de afaceri sunt de cele mai multe ori echivalentul sau copia cate unei idei de succes la nivel global.

"Cred ca aproape o treime dintre proiectele online lansate in Romania sunt clone, ceea ce nu este insa in mod neaparat un lucru rau, pentru ca in unele cazuri, localizarea poate fi un avantaj enorm", crede Mihai Dragan, directorul agentiei de publicitate interactiva MB Dragan. Cel mai bun exemplu ar fi site-urile de recrutare eJobs si BestJobs, clone ale unor site-uri din afara, necesare insa pietei locale de resurse umane. Dovada este si Trilulilu, site de continut video care, desi nu depaseste YouTube pe piata interna, a gasit metode de a coexista.

Dar nu de resurse duce lipsa piata, pentru ca specialisti IT care sa poata concepe partea tehnica a unui proiect online de anvergura, capabil sa se faca remarcat la nivel international, sunt destui. Lipseste mai degraba capacitatea antreprenorilor de a adapta si a personaliza un proiect clona. Twitter, spre exemplu, ar fi un proiect foarte greu de copiat si adaptat, pentru ca nu partea tehnica sta la baza popularitatii acestui serviciu, ci ideea in sine. In schimb, in cazul proiectelor software care depind de internet, nume precum Radu Georgescu sau Florin Talpes au reusit sa capete rezonanta la nivel mondial. Dezvoltarea de solutii de securitate online a fost si in cazul lor un drum deja batatorit de altii, insa prin ideile si strategia adoptata, ei au pus Romania pe harta din acest punct de vedere - Georgescu pentru ca a vandut antivirusul RAV catre Microsoft si Talpes pentru ca a facut din BitDefender una dintre cele mai importante solutii de securitate din lume, care concureaza cu nume grele precum Symantec sau Kaspersky.

Lipseste totodata si spiritul antreprenorial din perioada incipienta a internetului. Pe de-o parte, unii nu isi urmeaza ideile de teama esecului - care, e drept, reprezinta un risc mai ridicat intr-o piata deja aglomerata. Talpes insa, spre exemplu, nici macar nu se gandea la acest aspect la inceputul anilor '90, cand a renuntat la statutul de angajat pentru a porni o companie de software chiar fara a avea un plan bine definit legat de viitoarele produse. Iar pe de alta parte, altii prefera in locul antreprenoriatului in online sa fie angajati in domeniu atat in Romania, cat si in alte colturi ale lumii, companii precum Google sau Microsoft numarand fiecare in birourile din SUA cateva sute de romani.

Pentru Mihai Rusu, un programator in varsta de 30 de ani, antreprenoriatul a ramas intotdeauna la stadiul de idee si a preferat sa se angajeze in SUA, dupa o serie de doua interviuri telefonice, urmate de alte cinci purtate la sediul companiei. Asa a ajuns, anul trecut, sa lucreze pentru Google la sediul central din Mountain View, California, unde pana acum a intalnit alti zece romani. "Nu cunosc cifra totala a romanilor care lucreaza la Google, dar nu par sa fie foarte putini. Majoritatea lucreaza insa in birourile din Europa, tinand cont de distanta fata de Romania", crede Rusu.

"Nu sunt nici multi, nici putini, iar majoritatea sunt programatori", adauga si Octavian Costache, unul dintre programatorii Google din biroul de la New York. Vivi, cum este cunoscut in blogosfera romaneasca, a ajuns sa lucreze pentru Google la scurt timp dupa ce a terminat facultatea, perioada studentiei fiind marcata de activitatea de freelancer si de lucrul la diferite proiecte personale. Traseul a fost acelasi - doua interviuri telefonice, urmate de celelalte cinci, purtate cu ingineri din SUA. "Primii pasi pe care i-am facut in New York au fost din Times Square in jos pe Broadway. Totul e ca in filme si nu se intampla des sa traiesti simtind asta", spune Costache. De intors, nu crede ca s-ar mai intoarce in tara prea curand. In urma cu doi ani, a fost la un pas sa vina inapoi in Romania, pentru a porni un start-up online, insa a renuntat din cauza partenerului sau, care a dat inapoi de la planurile initiale. "Am ramas insa destul de conectat la internetul romanesc - fac periodic harti ale publicitatii si am inceput recent sa cartografiez si politica. Poate la mijloc e un sentiment de apartenenta", apreciaza Octavian "Vivi" Costache.

In aceste conditii, n-ar trebui sa fie de mirare ca antreprenorii din online se imputineaza, iar cei care aspira sa dezvolte proiecte internationale pot fi numarati pe degete. Unul dintre exemple ar fi Vladimir Oane, care impreuna cu Dragos Ilinca si Dan Ciotu a conceput in urma cu doi ani uberVU, un motor de indexare si cautare conversationala. Principiul de functionare al uberVU este opusul metodei de cautare folosite de motoarele traditionale. Spre exemplu, daca pentru Google, internetul este organizat in site-uri legate prin link-uri, uberVU trateaza internetul ca pe o mare conversatie, motiv pentru care rezultatele returnate vor fi conversatiile purtate pe site-uri de socializare, precum bloguri, forumuri sau retele sociale.

UberVU a castigat SeedCamp - o competitie anuala dedicata tinerilor antreprenori din Europa, Orientul Mijlociu si Africa, iar de atunci a atras finantari de pana un milion de euro pentru dezvoltare, de la SeedCamp si Eden Ventures, avand in plan sa castige la inceputul anului viitor o noua finantare, astfel incat sa angajeze oameni in New York si San Francisco care sa se ocupe de incheierea de parteneriate. "Proiectul a pornit ca o joaca, fiind bazat pe o idee gandita timp de numai doua zile, din care acum nu s-a mai pastrat aproape nimic", spune Vladimir Oane (26 de ani), care impreuna cu Dragos Ilinca se ocupa din Londra de relatiile cu investitorii, de noile parteneriate si de aspectele de marketing, in timp ce dezvoltarea se face din biroul de la Bucuresti, unde lucreaza sase oameni. O prioritate pentru Oane este acum monetizarea, in plan fiind lansarea unui cont premium care sa ofere functionalitati suplimentare profesionistilor, de altfel cel mai reprezentativ segment din randul utilizatorilor uberVU. Un asemenea cont ar costa probabil cateva zeci sau poate sute de euro pe luna, un venit mai consistent (cateva mii de euro pe luna) urmand sa fie obtinut din ContextVoice, motorul tehnologic din spatele uberVU, care poate fi instalat si folosit de companii.

Este drept, proiectul lui Vladimir Oane n-are nimic comun cu anvergura unui motor ca Bing, nemaivorbind de Google, insa prin comparatie cu proiectele bazate pe idei originale pornite in Romania si dedicate exclusiv internetului local, uberVU are deschiderea necesara catre un public global.

Tot aici poate fi incadrat si proiectul VideoPublishing.com, o platforma de procesare, stocare si streaming video conceputa de trei antreprenori romani - Alexandru Lapusan, Simona Lapusan si Alexandru Novac, in urma unei investitii de jumatate de milion de dolari, sustinuta in mare parte de fondul american Ledra Capital. Solutia este folosita deja de cateva zeci de companii, majoritatea din afara tarii. Un exemplu mult mai popular la nivel international este simulatorul politic, economic si social eRepublik, dezvoltat de o echipa de romani si accesat de milioane de utilizatori din toate colturile lumii. In total, jocul a atras pana acum finantari de 2,75 milioane de euro si valoreaza cel putin 5 milioane de euro. Pe lista proiectelor de succes figureaza si biblioteca de software Softpedia, proiectul Norc - harta in imagini a catorva tari europene - sau banca de imagini Dreamstime. "Probabil ca sunt mult mai multe proiecte de succes la nivel international, dar despre care nu stim ca au fost dezvoltate in Romania", crede Orlando Nicoara.

Pentru a deveni o industrie notabila, care sa poata concura cu alte tari si sa genereze afaceri online internationale, internetul din Romania ar avea nevoie de investitii totale de peste 100 de milioane de euro, adaugate celor cateva zeci de milioane investite pana acum, considera Calin Fusu. Atat ar trebui sa inghita proiectele online noi, dezvoltate de antreprenori chiar si cu riscul ca numai unul din zece site-uri sa aiba sanse reale de reusita. Suma este insa destul de greu de strans, avand in vedere ca fondurile de investitii nu par sa fie dispuse sa bage mana atat de adanc in buzunar si sa cheltuiasca sume mai mari de cateva milioane de euro, iar banii se duc mai mult in companii deja consacrate, nicidecum in idei si proiecte proaspat lansate. Cu atat mai mult cu cat, dupa calculul lui Mihai Dragan, aproape 20% din proiectele online noi sunt abandonate in diferite stadii, chiar daca au potential, din lipsa de finantare.

"Resursele financiare nu reprezinta totusi o limitare", sustine Dan Lupu de la Intel Capital, lasand de inteles ca mai importanti sunt antreprenorii, ideile lor si capacitatea de a se dedica unui proiect, iar in aceste conditii, atragerea unui investitor este mult mai usoara. "Iar internetul in sine nu implica in esenta niciun obstacol in calea extinderii proiectelor online", este de parere Vlad Stan, fondatorul SeedMoney, care finanteaza proiecte online aflate la inceput.

Este adevarat, sumele investite in Romania nici nu se pot compara cu finantarile de zeci de milioane de euro acordate de-a lungul timpului de fonduri de investitii din Silicon Valley numai unui singur proiect. In internetul romanesc, cea mai mare investitie a apartinut fondului Tiger Global Management, care a platit in urma cu doi ani 10 milioane de euro pentru o participatie minoritara la Neogen, urmata de achizitia recenta a site-ului Autovit.ro, pentru cinci milioane de euro.

Anul 2009 a adus, este adevarat, un nou val de achizitii, de la preluarea de catre Asesoft Distribution a pachetului majoritar al eMAG, cel mai mare magazin online de la noi, pentru o suma apreciata la 10 milioane de euro, si pana la tranzactia de saptamana trecuta prin care fondul de investitii 3TS Cisco a preluat un sfert din Internet Corp (Wall-Street.ro, Kudika.ro si 9am.ro), pentru 2 milioane de euro, afacerea detinuta prin intermediul unor companii inregistrate in Cipru de catre Liviu Dumitrascu, Daniel Tatar si Mihai Seceleanu fiind astfel evaluata la 8 milioane de euro.

"Asemenea tranzactii atrag atentia si confirma potentialul pe care-l are internetul romanesc", considera Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv, una dintre investitiile pe care le coordoneaza fiind in directia Okidoki.ro, motorul de cautare lansat in versiune beta la finalul anului trecut si oficial in urma cu cateva saptamani, cu obiectivul declarat de a depasi Google in termeni de relevanta pe piata locala. Motorul numara cateva zeci de mii de cautari in fiecare zi, efectuate de un ordin de mii spre zeci de mii de utilizatori. "In aceste conditii, deja am depasit faza investitiilor, care de altfel nu au fost foarte ridicate, si trebuie sa incepem sa generam venituri", afirma Nicoara, facand referire la modelul de business bazat pe publicitate pe care il lanseaza saptamana aceasta.

Capacitate de finantare exista, ceea ce inseamna ca singura problema ramasa, dupa parerea mai multor antreprenori din domeniu, este faptul ca tinerilor care formeaza valul urmator de antreprenori le lipseste curajul de a depasi granitele internetului romanesc, preferand sa ramana cuminti in patratelul lor. "Alegerea investitorului, spre exemplu, este esentiala, pentru ca daca este bine ales iti poate asigura o a doua runda de finantare, atunci cand vrei sa iesi cu proiectul pe piata internationala", aprecia recent Bogdan Iordache, directorul general al Conectoo si fondatorul Alphatalks, care se afla in discutii pentru obtinerea unei investitii intre 50.000 si 100.000 de euro.

De cealalta parte a baricadei, cei ce investesc sunt de cele mai multe ori motivati de exemplele initiativelor consacrate in online, care dupa cativa ani de la lansare s-au vandut pe sume enorme - cazul Facebook, spre exemplu, care a vandut 2% din actiuni catre Microsoft, pentru suma de 240 de milioane de dolari. Chiar si atunci cand pe masa sunt puse sume mici, finantatorii au asteptari destul de inalte cu privire la exitul din aceste companii online, fara a intelege ca, pe termen lung, internetul va fi oricum cel mai bun multiplicator al banilor investiti, dupa cum apreciaza Orlando Nicoara.

"Daca nu ai planuri sustinute de extindere si nu tintesti un exit de 50-100 de milioane de euro, fondurile nici macar nu discuta cu tine", spune Vladimir Oane. Aceasta explica probabil de ce o serie de antreprenori cu proiecte online aflate inca la inceput mizeaza ca vor reusi sa vanda afacerea la maturitate pe sume uriase. Este si exemplul lui Bobby Voicu, care spera ca in trei ani ar putea vinde RevvNation.com pentru 200 de milioane de euro, sau al lui George Lemnaru, care crede ca eRepublik ar putea fi vandut la un moment dat pentru 50 de milioane de euro.

"Dimensiunea si valoarea unei companii depind totusi foarte mult de tintele pe care si le stabileste antreprenorul", considera Ramu Yalamanchi. In opinia lui, daca fondatorul isi propune un obiectiv relativ usor de atins, cum ar fi, spre exemplu, o cifra de afaceri de 100.000 de dolari sau un exit de cateva milioane, cel mai probabil sumele se vor cifra sub acest nivel. In schimb, daca tintele sunt dificile, putand parea chiar ridicole, sanse sunt sa fie chiar depasite, pentru ca antreprenorul se va implica mai mult.

Dincolo de toate acestea, poate cel mai important minus al internetului romanesc ar fi lipsa unei infrastructuri, nu tehnice, ci mai degraba de natura organizationala. Ar fi nevoie de o concentrare a tuturor elementelor care definesc internetul. "Silicon Valley este o mare infrastructura. Oamenii de acolo respira internet. Toata zona de business este ca un motor german de produs start-up-uri pe banda rulanta. Exista sute de investitori si echipe de avocati specializati pe probleme de web", scria recent Vladimir Oane pe Startups.ro, punctand influenta pe care o poate avea un asemenea mediu asupra antreprenorilor din online. Greu de crezut insa ca un Silicon Valley de Romania ar avea sansele (si ratiunea) sa apara in viitorul apropiat.