Recent, fiscul american, temutul IRS, a anuntat ca vrea sa cumpere 60 de pusti Remington model 870 (sunt armele acelea grozave la care incarcatorul culiseaza pe teava, le-ati vazut in vreo mie de filme americane). Ma rog ca oficialii romani sa nu citeasca stirea asta, pentru ca la foamea de bani a bugetului cine stie ce le mai trece prin cap.

Pe de alta parte sa ne imaginam un inspector/inspectoare de la fisc care va trece pragul companiei, isi scutura haina lunga si prafuita, isi arunca palaria in cuier, trage un scuipat artistic cu tutunul pe care il mesteca, isi propteste pusca de biroul din dosul caruia priviti inspaimantat si cere, cu glas ragusit, registrul de incasari; este o imagine mult mai convingatoare si inspaimantatoare decat banalele somatii de plata. La astfel de argumente sunt convinsi ca patronii vor cere pastrarea, ba chiar majorarea impozitului forfetar, iar artistii si ziaristii vor manifesta in piata publica pentru plata CAS nu numai pentru drepturile de autor, ci si pentru aerul respirat; mediul de afaceri in general s-ar dezmorti vizibil. Ma rog, am zis mereu ca presedintele Obama e un personaj care merita urmarit cu atentie.

Pana aici a fost o gluma; in continuare sa vorbim serios despre Jim Chanos si razboiul sau cu China. Chanos este un investitor american despre care lumea spune acum, simplu, ca a facut avere pe seama prabusirii Enron. De fapt, Chanos a fost unul din pionii care a facut public sirul de fraude care au dus la prabusirea gigantului american; dar cum era si este un bun capitalist, specializat in short selling, nu a vandut povestea decat dupa ce s-a asigurat ca va castiga din asta ceva avere. De la inceputul acestui an, Chanos a intrat in razboi cu China.

Inainte de a detalia, sa privim un pic in jur. In Romania mediul de afaceri este pesimist si resemnat, iar politicienii sunt inconstienti. De la Vama Bors incolo climatul se schimba - lumea pare a fi, in general, tot mai increzatoare in faptul ca greul crizei a trecut si ca urmeaza convalescenta. Convalescenta insemnand o recuperare rapida, consistenta, o crestere a increderii consumatorilor si intoarcerea la starea de dinainte de 2008. O revenire a crizei - tineti minte analizele cu "dinti de fierastrau"? - este exclusa.
Toate aceste lucruri pot fi de fapt numai iluzii. Pentru ca avem, in Europa, o Grecie, o Spanie si o Portugalie, asta fara a ne socoti pe noi romanii, adica pacienti cu ceva febra si tuse puternica si care pacienti pot imbolnavi tot salonul.

Iar Chanos vorbeste la fel despre China. El crede ca economia chineza, chiar daca are rate de crestere impresionante, nu performeaza la nivelul sumelor cheltuite de guvern pentru a stimula afacerile. El nu crede in statistica oficiala chineza; oficial numarul masinilor vandute creste, dar consumul de carburanti nu, lucru destul de putin probabil, asta in cazul in care marile companii de stat nu cumpara in prostie masini pe care le tin inactive, numai pentru a impulsiona consumul. Chanos crede ca extinderea agresiva a capacitatilor de productie chineze ii va aduce in curand in situatia de a fabrica mult mai multe bunuri decat pot vinde. Industria cimentului, de exemplu, are o capacitate anuala de productie ce depaseste consumul cumulat al Statelor Unite, al Indiei si al Japoniei. Sectorul imobiliar este efervescent: se construiesc spatii comerciale si locuinte, chiar daca cererea este mult mai redusa, proprietatile sunt mult prea scumpe, chiriile mult prea mari, companiile de pantofi, de textile, otelariile sau combinatele chimice se lanseaza in afaceri imobiliare (suna cunoscut, nu?).

Chanos nu este singur; William Pesek, comentator la Bloomberg, definea recent uriasa rezerva valutara chineza, de 2.400 de miliarde de dolari, drept cel mai mare balon dintre toate. Sunt bani nefolositi, nu merg in educatie, infrastructura, sanatate sau pentru reducerea poluarii. Pot insemna inflatie sau miscari majore pe piata monetara internationala in cazul unei devalorizari abrupte a dolarului. Practic asta se traduce prin "au bani de nu stiu ce sa faca cu ei" si este o explicatie simpla la efuziunile geopoliticianiste cu aere conspirative de genul "chinezii salveaza Grecia" sau "de ce oare da China un credit de un miliard de dolari Republicii Moldova?". Repet, au bani de nu stiu ce sa faca cu ei si atunci liderii aceia, care sunt si ei oameni, isi imagineaza ca pot cumpara influenta si putere ajutand bancile de pe Wall Street sau state mai mari sau mai mici.

Chanos are dreptate, cred: asa cum bataia aripilor unui fluture in Africa se transforma in uragan in America, o poticneala in, totusi, cea mai dinamica economie a lumii se poate transforma intr-un nou soc major pentru lumea globalizata. N-am citit niciun argument puternic care sa-i combata teoriile, ci numai replici frustrate sau analize partinitoare.
Ce ne priveste pe noi?, veti intreba. Pai cred ca in economia mondiala gunoiul nu a fost curatat, ci numai bagat sub pres, si mai cred ca, daca la primul soc am supravietuit, un al doilea ar fi ucigator. Binevoitorul de acum FMI ar uita instantaneu de Romania sub avalansa de solicitari, iar problemele europenilor le vedem zilnic; asa ca nicio speranta pentru noi.

Dom'ne, cred ca, pana la urma, povestea cu pusca si taxele nu-i o idee chiar rea. Depinde cine tine pusca.