Suntem o naţiune blocată? Oprită în timp, sortită unui veşnic "la noi nu se poate"?

Suntem o naţiune coruptă? În care dacă nu dai, nu primeşti? Suntem ţara de zece? Zece la sută şpagă?

Zece ani cu executare?

Chiar toţi cei 19 milioane alcătuim o naţiune care-şi fură pădurile?

În care drumurile noastre toate se întâlnesc, dar niciodată nu se transformă în autostrăzi?

Suntem o naţiune în care cel mai bun medic e norocul?

Norocul de a nu ajunge în spital.

Oricum ai lua acest popor, când îl cauţi în măruntaie e unul în care Google e un motor de avansare?

În care golul umple plinul paharului, iar paharul înlocuieşte cartea?

Suntem o naţiune de nostalgici? Suntem o naţiune care trăieşte în trecut, incapabilă să-şi schimbe viitorul?

Care votează răul cel mai mic? Atât de aproape întotdeauna de răul cel mai mare? Sau dimpotrivă, suntem naţiunea care nu votează, pentru că oricum nu contează?

Orice am face suntem o naţiune condusă de politruci căzuţi cu paraşuta, care strigă "fă, revoluţio"?

După 25 de ani e timpul să ne amintim cine face Revoluţia: oamenii, noi.

Suntem conduşi de indivizi care au toate defectele, lipsurile şi lipsa de caracter ce fac toate întrebările de mai sus să fie mai degrabă retorice. E vina noastră - a ta, a celui care citeşti, a mea, a celui care scriu. Ca naţiune, românii au un defect istoric: memorie scurtă.

În goana prezentului, a creditului care trebuie plătit, a copilului care trebuie dus la şcoală, suntem complici în uitare.

După 25 de ani e timpul să ne amintim că atunci când am vrut am luptat, noi sau părinţii noştri! Ne-am schimbat destinul.

Ne-am câştigat dreptul la libertate, dreptul de a ne găsi fericirea, dreptul la viaţă şi dreptul de a vota liber.

Am câştigat şi o obligaţie: să nu ne mai întoarcem în trecut!

Haideţi să nu ne mai văicărim şi să ne amintim perfect ce vrem în singura zi din an în care noi ne-am câştigat dreptul să fim la putere.

După 25 de ani de evoluţie şi reformă, a rămas o singura revoluţie neconfiscată de întrebări retorice:

Revoluţia prin vot.