WEBOSCOP
NWL
RSS

Jocurile ca serviciu Data publicarii:31 martie 2009   |  Autor: Mircea Sarbu

 

Scepticii s-au indoit ca programele rulate in “nori de calcul” ar putea fi la fel de eficiente ca acelea rulate local. Insa daca jocurile video pot functiona astfel, inseamna ca modelul este valabil pentru orice tip de aplicatii.

S-ar putea ca jocurile pe computer sa va para un subiect frivol, potrivit mai degraba unei reviste pentru copii si adolescenti decat uneia de business. Si totusi, industria jocurilor este o afacere uriasa. Doar in luna februarie a acestui an s-au inregistrat in acest domeniu vanzari de 1,47 miliarde de dolari, cu 10% mai mult decat in februarie anul trecut si, totodata, un maxim istoric. Nici producatorii de console de jocuri n-au iesit rau, totalul vanzarilor de PS3 (de la Sony), Xbox (Microsoft) si Wii (Nintendo) ajungand la 1,42 milioane de unitati. Dar mai exista si o alta perspectiva din care industria jocurilor este interesanta: cea tehnologica. Nu de putine ori, jocurile au adus solutii inovatoare in materie de hardware sau de software si merita sa ne amintim ca sistemul de operare Unix s-a nascut din dorinta inventatorului sau, Ken Thompson, de a transpune pe un computer PDP-7 un joc numit “Space Travel”, pe care l-a scris initial pe un mainframe. In fine, nu trebuie sa uitam ca jocurile tot mai performante reprezinta un impuls important pentru vanzarile de echipamente de ultima generatie - e suficient sa constatati ca un computer care va satisface pe deplin pentru munca de birou este absolut inacceptabil pentru fiul dumneavoastra pasionat de jocuri.
 
Insa ceea ce se intampla zilele acestea in lumea jocurilor este extrem de spectaculos si nu putini sunt cei care nu se sfiesc sa foloseasca cuvantul “revolutie”. La conferinta dezvoltatorilor de jocuri care s-a desfasurat zilele trecute, o companie putin cunoscuta pana acum, numita OnLive, a prezentat o tehnologie care ameninta sa schimbe complet fata industriei de jocuri si chiar sa aiba impact in toata industria IT. Foarte pe scurt, conceptul s-ar putea enunta ca “jocurile ca serviciu online”, iar in spatele sau sta o metoda extrem de eficienta de compresie a datelor video la care cei de la OnLive au lucrat in cel mai mare secret vreme de sapte ani. Asadar, jocurile vor fi rulate de un conglomerat de servere - un “nor de calcul” - iar utilizatorul va primi prin internet pe computerul propriu doar informatia video. Singura piesa software care trebuie instalata este un program care sa o decomprime si sa o afiseze pe ecran. Mai mult, se poate folosi si un televizor (eventual HD), caz in care e nevoie de un adaptor (o micro-consola) de marimea unui pachet de tigari, care se leaga la internet si la periferia caracteristica jocurilor. Este adevarat ca se impune o conexiune buna (1,5 Mbps pentru rezolutie standard sau 5 Mbps pentru HD) dar, in rest, nu exista nicio alta pretentie legata de performantele perifericului jucatorului. Practic, orice computer bazat pe un procesor Intel si dotat cu Windows sau MacOS este suficient - o veste cat se poate de proasta pentru furnizorii de hardware.
 
Testele jurnalistilor de la ZDNet au constatat ca latenta este de ordinul milisecundelor, iar experienta jucatorului nu difera cu nimic de cea in sistem clasic, cu jocul instalat pe propriul sistem. Insa posibilitatile care se deschid sunt mult mai largi, mai cu seama prin caracteristicile specifice retelelor de socializare pe care acest model le faciliteaza. Nu doar ca jocurile multiplayer merg excelent, dar exista o serie de facilitati de socializare extrem de interesante, incepand cu sansa de a vedea pe viu cum joaca “maestrii” si posibilitatea de a prezenta prietenilor secvente inregistrate ale propriilor evolutii (serverele memoreaza mereu ultimele 15 secunde ale actiuni). Mai mult, se pot organiza cu usurinta concursuri si turnee.
 
OnLive nu si-a dezvaluit inca modelul de business, dar se pare ca serviciul va functiona pe baza de abonament, cu o taxa fixa pentru accesul in sistem si una variabila in functie de activitate. Foarte probabil va exista posibilitatea ca utilizatorii sa poata sa incerce jocurile si sa le “cumpere” (adica sa le poata juca oricand si oricat fara sa mai plateasca nimic in plus). OnLive a incheiat deja contracte cu 10 producatori de jocuri, printre care Electronic Arts, Ubisoft si Warner Bros, care sunt incantati mai cu seama de eliminarea pirateriei si reducerea costurilor de distributie. Mai putin incantati sunt Sony, Microsoft si Nintendo.
 
Modelul propus de OnLive poate bulversa industria jocurilor, dar ecourile sunt chiar mai largi. Daca jocurile - care sunt foarte intens computationale - se preteaza la “cloud computing”, inseamna ca distributia de video si televiziune sau rularea programelor de birotica sunt floare la ureche.   

Tag-uri: opinii, weboscop, Mircea Sarbu

Vizualizari:
  • printeaza
  • e-mail
  • messenger
  • comenteaza
Aboneaza-te la BM:
NEWSLETTER
RSS

Da nota: 1 2 3 4 5

Nota medie: 4,75 din 4 voturi

Comenteaza acest articol

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

  • vlad: [ 02.04.2009 10:05 ]

    concluzia e ca se probeaza un concept vehiculat de multa vreme: net-computing. tot mai mult aplicatiile migreaza pe servere din internet iar pc-urile au tot mai putina treaba de facut. faptul ca un computer de acum 5 ani e la fel de bun pentru jocuri (si nu numai) ca unul de ultima generatie schimba semnificativ modelul de business a industriei it.

  • Dorin S.: [ 02.04.2009 09:57 ]

    e greu de spus cat sunt de nocive jocurile... psihologii, educatorii, medicii si toti cei care au studiat fenomenul au ajuns la concluzii contradictorii. am cunoscut mai multi pusti care au fost jucatori pasionati, dar niciunul nu a dat chix in "lumea reala" (desi sunt sigur ca exista si altfel de cazuri). da, exista si jocuri cu caracter educativ (implicit sau explicit), pe teme foarte diverse. sunt convins ca fiica mea a invatat cate ceva din - sa zicem - simcity (cu siguranta mai mult decat de la firavele lectii de economie de la scoala). niste cercetatori britanici au constatat ca cei elevii "jucatori" au facut progrese mai rapide la scoala (era vorba de jocuri special concepute). unii sunt mai ingrijorati de efectele secundare (obezitate, reducerea abilitatilor de comunicre sociala etc), altii zic ca televiziunea e mai nociva si cate si mai cate...

  • toma n.: [ 02.04.2009 04:46 ]

    se face totul pentru ai tine departe de realitate !
    dn cand in cand, jucatorului, li se face foame. atunci isi desprinde, cu greu, privirile de pe monitor si cauta strachina cu haleala. nu-l intereseaza cine a pregatit-o, nu-l intereseaza sa afle cata munca a costat (nu vorbesc despre bani). ar putea afla, eventual, numai daca ar exista un joc despre cum se cultiva, aduna si prepara hrana. (poate exista un astfel de joc, imi cer scuze daca am deranjat pe cineva). iar in ziua in care spiritul din spatele strachinii cu haleala va pleca sa-si intalnesca facatorul, jucatorul nostru va muri (unii chiar mor) sau se va dezmetici dar nu va fi capabil de altceva decat sa creeze - impreuna cu cei de teapa lui si manipulati din umbra de facatorii jocurilor - o lume care sa semene cat mai mult cu cea de pe monitor. ei nu stiu insa ca in aceasta lume, cea reala, nu se poate da undo sau save game pentru a sari peste o greseala. aceasta lume, cea reala, are prostul obicei de a da game over atunci cand te astepti mai putin.

  • d: [ 01.04.2009 19:08 ]

    ..si care ar fi concluziile , urmä‚rile mai bine zis??
    practic la ce ar duce asta e mai important .[citeste : dezvolta]

  • guest businessmagazin.ro: [ 01.04.2009 19:07 ]

    Scepticii s-au indoit ca programele rulate in “nori de calcul” ar putea fi la fel de eficiente ca acelea rulate local. Insa daca jocurile video pot functiona astfel, inseamna ca modelul este valabil pentru orice tip de aplicatii.

Stiri si Analize
NWL
RSS
Versiunea: mobil | completa
Statistici SATI