Pozele le puteti vedea la www.boston.com/bigpicture/ - un blog specializat in fotografii ale evenimentelor la zi –, iar postarea se cheama “Scenes from the recession”; ofera oricui o perspectiva, o altfel de perspectiva asupra a ceea ce inseamna criza.

 

O alta perspectiva asupra a ceea ce inseamna criza este si graficul care insoteste textul meu. Calitatea nu este foarte buna, l-am salvat de pe blogul profesorilor de economie Antonio Fatas si Ilian Mihov. Graficul indica nivelul de cash al bancilor americane de la jumatatea anului 2007 pana la inceputul lui martie 2009. Linia albastru deschis indica ceva ce s-ar putea defini drept niste rezerve minime obligatorii (in jur de 55 - 60 de miliarde de dolari), in timp ce zona albastru intens arata excesul de lichiditate, pur si simplu. Ca sa fiu foarte clar, sunt bani ai bancilor care pana in toamna au fost pusi la treaba, iar din septembrie au fost pusi la pastrare. Nivelul normal al acestor lichiditati era, pana in toamna anului trecut, in jur de doua miliarde de dolari, zona albastra fiind greu de identificat in grafic. De la acutizarea crizei, in septembrie 2008, excesul de lichiditate din seifurile bancilor americane a crescut de 350 - 400 de ori. La 4 martie era de 670 de miliarde de dolari.

 

Graficul profesorilor are o incarcatura sporita; se spune ca o poza face cat 1.000 de cuvinte, dar un grafic?

Un grafic este ca un ins in temnitele Inchizitiei – daca il torturezi indeajuns de mult timp spune orice.

 

Am ajuns la site-ul celor doi cautand opinii legate de posibilitatea declansarii, in perioada urmatoare, a unui proces inflationist global, cauzat de lichiditatea injectata de guverne in piete. Graficul profesorilor de la scoala de business INSEAD arata o sumedenie de lucruri – nivelul redus al excesului de lichiditate de pana in toamna este, daca vreti, un semn de normalitate financiara: bancile ofereau credite, lichiditati, pentru a incasa dobanzi. Din toamna bancile au incetat creditarea si isi pastreaza lichiditatile in seifuri (“cash is king!”, va aduceti aminte de sloganul inceputului de criza?).

 

Chiar si valoarea cash-ului pe care stau bancile, in medie cam 700 de miliarde de dolari, coincide cu valoarea primului program guvernamental de sprijin al sectorului financiar din SUA. Poate fi o coincidenta, sau poate nu, pentru ca am citit o multime de discutii legate de modul cum Fed a ajuns la acea valoare, si mi-a ramas in minte un purtator de cuvant al Trezoreriei americane, care spunea in toamna ca valoarea nu are o semnificatie anume si ca voiau pur si simplu un numar mare.

 

Graficul mai este, daca vreti, si reprezentarea grafica a panicii, a temerilor bancherilor si a lipsei de incredere ce domina sistemul financiar mondial. Si mai poate fi o imagine a problemelor ce vor veni – exces de masa monetara, poate inflatie, poate masuri de sterilizare din partea Fed, poate o batalie pe clienti in momentul in care lacomia va invinge panica, iar bancherii se vor gandi sa puna in miscare masinaria din nou. Si poate fi urmatorul bubble.

 

In Romania un grafic asemanator este greu de facut, trebuie cautat prin statistici si facute calcule laborioase, nu stiu daca este justificat consumul de energie. Dar, pastrand proportiile, am ajunge, probabil, la un rezultat destul de asemanator.

 

Judecand grabit, cineva ar putea spune: ok, banii exista, de ce nu obligam bancile sa le dea drumul? Eu am gandit asa in primele cinci minute. Si este o intrebare grea, justificata, care ar trebui abordata cu aceeasi filozofie prin care un grafic devine o imagine a panicii.

 

Intrebarea aceea trebuie ponderata cu diferenta dintre “acum” si “mai tarziu”. Ganditi-va cat de greu se misca masinaria statelor: daca un lider iese si anunta un program de xxx miliarde, asta nu inseamna ca banii sunt disponibili si ajung unde trebuie de a doua zi. Dar ce face un patron sau un sef de companie din economia reala care are nevoie de bani acum? “Acum.” Nu-l ajuta nici pozele, nici graficele si nici explicatiile cu voce grava, patrunsa si cu priviri tintuitoare. Mai tarziu, cand masinaria birocratica se va fi pus in miscare (… “pur si simplu un numar mare”, puteti crede asta?), iar banii vor ajunge, ar putea gasi lacatul pe usa.

 

Ce am scris este, poate, un soi de filozofie naiva. Si poate pierd din vedere aspecte importante, privind, zece minute, niste poze si un grafic.

 

Dar, amintiti-va, nu trebuie sa arunci bombe ca sa darami zgarie-nori.