Traducatorul din trezorerie

Postat la 03 noiembrie 2008 178 afişări

"Incerc sa-mi depasesc mereu limitele." Asa se caracterizeaza in cateva cuvinte Cristian Sporis, directorul de trezorerie si piete de capital al Raiffeisen Bank Romania. Potentialul si ambitia i-au fost anticipate de liderii bancii, care au avut incredere ca, la 26 de ani, sa-i dea pe mana trezoreria celei de-a treia banci ca marime din Romania in functie de active.

Un lucru pretinde de la echipa sa: sa livreze rezultate la nivelul maxim posibil, sa fie multumiti doar cu lucrurile bine facute. Chiar daca se stabilesc bugete de atins la inceputul anului, de preferat este depasirea sumelor propuse. Respecta de cand se stie o regula: iese numai cu piciorul drept din casa si asta i-a purtat mereu noroc.

Angajat fidel si dornic de evolutie in cariera, Cristian Sporis are traseul profesional legat doar de doua banci in 12 ani: Banca Nationala a Greciei si Raiffeisen Bank Romania. Iar seriozitatea meseriei sale nu te-ar face sa te gandesti ca la varsta de 17 ani castiga primii bani din vanzarea de bilete de intrare la strandul din Ocna Sibiului pentru a merge la mare.

Medicina veterinara si trezoreria unei banci

Aparent intre cele doua domenii nu este nicio legatura. Insa Cristian Sporis (32 de ani) infirma aceasta teorie. Si-a dorit sa fie medic veterinar si a ajuns trezorier. Doua ore, acesta a fost intervalul de timp care i-a schimbat destinul catre fotoliul celei de-a treia banci din sistem dupa active.

"Am avut dosarul de inscriere depus la liceul agricol. Mai era foarte putin timp pana se termina inscrierea cand am luat dosarul de la liceul agricol si l-am dus la liceul Gheorghe Lazar. In momentul respectiv asta imi doream sa fac, dupa care m-am gandit? agricol? Nu imi oferea prea multe perspective."

A terminat matematica-fizica si mai departe si-a dorit sa fie bancher. De ce? "Atunci exista un cult al bancilor si meseria de bancher era considerata elitista. Acum, odata cu extinderea bancilor nu se mai intampla acelasi lucru. Pe vremea aceea, cine era bancher era vazut bine. Era respectat prin profesie, ca medicul sau profesorul."

Era student in anul trei al Facultatii de Finante Banci din cadrul ASE, cand a luat prima data legatura cu mediul bancar. "Era prin septembrie 1996. Aveam 20 de ani si am prins oportunitatea de a face parte din cei 18 oameni care au infiintat prima sucursala a Bancii Nationale a Greciei (BNG) in Romania."

Teller a Traducator?

Cel putin asa figureaza in primul an jobul din cartea sa de munca. "In BNG am inceput prin a lucra la ghiseu, teller se numea. Cand m-am angajat prima data mi-au zis: ok, vei fi teller. Teller ce? Adica stau si vorbesc cu oamenii? Ce fac?" Denumirea pozitiei pe care urma sa o ocupe Sporis nu a fost o necunoscuta doar pentru el. "Cand s-au dus cei de la banca sa ne depuna cartile de munca la vremea respectiva la Oficiul de carti de munca, nu au inteles ce insemna teller si au crezut ca este traducator. Iar cine era chief teller era traducator-sef. Deci acolo eram o banca de traducatori", glumeste trezorierul Raiffeisen Bank Romania.

Dupa noua luni in care s-a ocupat de la deschiderea de depozite la ordine de plata, plimbatul hartiilor si alte activitati legate de lucru cu clientii, reuseste sa intre in trezorerie pe functia de dealer. "Nu a fost o intamplare, stiam exact unde merg." Ce l-a atras? "BNG ne-a trimis la un stagiu de pregatire in Grecia, la head-office-ul companiei. Am vizitat sediul bancii din Atena si nimic nu m-a atras mai mult ca trezoreria. Acolo era toata activitatea si fun-ul. Nu mai vazusem niciodata asa ceva. Era exact ca in filme, mi-am zis: asta vreau sa fac, dealing."

In trezorerie a intrat direct pe tranzactii. "Trezoreria era foarte mica, fiind doar o sucursala, eram doar doi oameni. Dupa care ne-am inmultit. BNG a cumparat activitatile Chase Manhattan din Romania si echipa a crescut la sapte oameni."

In acea perioada, trezorier la Banca Nationala a Greciei era Christian Canacaris, cel care acum ii este coleg la Raiffeisen, unde se ocupa de operatiunile bancii in Albania de pe pozitia de vicepresedinte.

"In iunie 2001, lui Christian i s-a terminat contractul cu BNG si a trebuit sa se mute. Ramasesem fara sef. Era o decizie grea pentru conducerea din Atena. Aveau de luat o decizie: sa aduca pe cineva din afara sau sa promoveze pe cineva din interior. La vremea respectiva am avut o intalnire cu seful din Atena." Rezultatul? "Probabil aveam recomandari foarte bune de la fostul sef, astfel incat a venit si a zis ok, incepand de astazi esti trezorier si mi-am mentinut pozitia pana cand am plecat la Raiffeisen."

A parasit Banca Nationala a Greciei in decembrie 2001, iar sef la Raiffeisen ii era din nou Canacaris, care a mizat pe calitatile lui Cristian Sporis atunci cand a incheiat deal-ul cu el: "ok, vii in Raiffeisen pe o pozitie mai mica cu promisiunea ca daca performezi imi vei lua locul cand plec".

Banca era in formare, tinand cont de faptul ca Raiffeisen tocmai achizitionase Banca Agricola. "Era momentul in care se forma echipa, erau oameni adusi de prin alte parti si se incerca a se pune bazele unei noi banci, a schimba oarecum perceptia despre Banca Agricola. Iar eu am fost tocmai unul dintre oamenii care au venit pentru a ajuta. Primul job a fost chief dealer. Eu practic coordonam activitatea de trading."

La 26 de ani, povestea se repeta si reusea sa obtina scaunul la care visase inca din prima zi in care a pus piciorul in banca. Din nou sefii au avut incredere sa-i dea pe mana trezoreria. Astazi se ocupa de managementul tuturor activitatilor de tranzactionare si de conducerea departamentului de vanzare a produselor de trezorerie catre clienti, precum si de managementul lichiditatii pe termen scurt al bancii.

Stil de manager

Conduce o echipa de 26 de oameni, 20 de angajati lucrand pe sales, restul sunt dealeri, cu o medie de varsta de 26-27 de ani.

Cristian Sporis prefera sa isi selecteze singur oamenii si recunoaste ca cel mai important criteriu pentru el "este sa le vad dorinta in ochi, pasiunea si ambitia, apoi sa aiba idee despre piata financiara, fenomenele economice la nivel la nivel local si international". Si asta pentru ca ii place foarte mult sa delege, iar angajatii sai trebuie sa demonstreze ca stiu, vor si pot. Un dealer bun trebuie "sa aiba rezultate in mod constant, sa aiba curaj sa-si asume riscurile si sa nu-i fie frica sa recunoasca atunci cand face greseli".

Daca il intrebi ce nu-i place la meseria sa, iti spune fara sa se gandeasca prea mult: "partea birocratica a jobului: evaluari, proceduri, rapoarte pe care trebuie sa le intocmesc". Dar compensatia vine din satisfactia muncii. "Vin cu placere la serviciu, imi plac oamenii cu care lucrez, imi place sa fiu in mijlocul lor, sa tranzactionez" si, evident, "cand castigam bani din tranzactii".

Pentru ca isi cunoaste foarte bine angajatii, Cristian Sporis stie exact ce a facut echipa sa in ziua respectiva de cum trece pragul biroului. "Eu nu trebuie sa fiu in permanenta cu ei. Insa in momentul in care intru in birou stiu exact ce P&L (profit si pierdere) au oamenii mei dupa cum se manifesta: daca vorbesc mai tare, daca fac glume intre ei. Daca ma duc la o sedinta si stiu ca am lasat un anumit risc luat de baieti, cand ma intorc stiu exact in ce directie a luat-o piata."

Cu toate ca recunoaste ca-i place trading-ul, nu ar vrea sa dea un raspuns concret la intrebarea unde s-ar incadra: sales sau trade. "Mie imi place trading-ul, imi petrec si timp mai mult acolo si asta pentru ca se pot pierde bani mult mai multi acolo. Daca stii sa accepti ca pierderea face parte din joc, poti sa fii multumit ca te-ai tinut de ce trebuia sa faci. Mai ales in trading am vazut oameni care nu pot accepta ca au gresit, iar asta tine si de cultura. Am vazut oameni care au cumparat actiuni care au scazut foarte mult, probabil ca daca le vindeau la ?5 sau ?10%, aveau o pierdere mica, de 5.000, 10.000, 50.000 de euro. In momentul in care sunt la ?80% nu mai e nimic de facut. In general oamenii nu accepta sa ia acei 5.000 de euro ca si pierdere, tocmai pentru ca nu pot accepta ca au gresit."

Ce nu accepta din partea oamenilor sai? "Sa nu se incadreze in limite, mai ales la pierdere. Daca de exemplu un dealer nu are voie sa piarda mai mult de 20.000 de euro, nu pot accepta ca el sa vina sa-mi spuna ca a pierdut 100.000 de euro. Ce nu vreau sa vad este ca in momentul in care pretul a atins limita respectiva, traderul sa nu faca nimic, sa nu inceapa sa lichideze pozitia. Mi s-a intamplat si mie. Am avut un portofoliu, iar in momentul in care am inceput sa-l lichidez, cu un stop-loss mult mai mare, au disparut toti cumparatorii, pentru ca au vazut ca suntem banca si tranzactionam mult, iar toata lumea s-a dat la o parte. Asta s-a intamplat nu pentru ca nu am respectat regulile, ci pentru faptul ca piata nu iti ofera tot timpul adancime, nu ai cerere suficienta ca sa poti inchide la pretul acela."

Strategie de criza

Produsele de trezorerie precum titlurile, depozitele negociate, depozitele structurate, aduc undeva la 25-30% din profitul net al bancii, ceea ce inseamna atat bani realizati de traderi in numele bancii, cat si partea de business a bancii.

La inchiderea Bursei de Valori Bucuresti pe 8 octombrie datorita unor scaderi majore, de circa 15% pe principalele titluri, atmosfera in departamentul de trading era pozitiva. "Eram complet inchisi. Eram pe zero, nu faceam nimic, stateam si asteptam. Sunt momente in care daca nu simti piata in nicio directie, cel mai bine este sa stai pe zero. Cateodata ai nevoie si de sansa sa fii pozitionat corect in astfel de momente."

Cristian Sporis recunoaste ca piata s-a schimbat in ultimii 12 ani. "Am trecut in perioada asta prin trei crize: 1997 America Latina, 1999 Rusia, 2001-2002 dot-com-urile si turnurile gemene. Dupa care o perioada intre 2002 si 2008 nu s-a intamplat nimic. Criza prin care trecem este in prezent cea mai rea dintre toate. Pietele sunt mult mai volatile. Ca exemplu, daca intr-o piata normala ai fi riscat 20 de milioane de euro, acum nu mai risti decat 5 milioane, pentru ca pretul se misca mult mai repede, amplitudinea lui e mai mare. Acum avem o criza a institutiilor financiare, in momentul de fata sistemul se redeseneaza si ne intoarcem la banking-ul traditional."

In ceea ce priveste panica creata printre clienti, Sporis este optimist si crede ca "apetitul pentru risc ii va aduce inapoi. Sa nu uitam ca in ultimii patru-cinci ani pe bursa s-au facut o caruta de bani. Romania este un graunte, financiar vorbind, intr-o mare imensa. Doar daca ne gandim ca tranzactiile de currency pe plan mondial pe zi sunt undeva la 2-2,5 trilioane de euro. Romania a realizat 800 de milioane de euro acum cateva zile. Cred ca bancile centrale si autoritatile au luat masurile necesare. Ceea ce lipseste in momentul de fata e increderea".

O zi perfecta 

"M-as trezi foarte tarziu, as iesi cu sotia si gemenele la plimbare, as dormi la pranz si as vedea un film bun." Ii place sa glumeasca, trei sferturi din zi si le petrece in convorbiri telefonice, iar in zilele mai agitate este degajat si nu lasa sa se vada oboseala unei zile incepute la 7.30 dimineata la birou cu plata facturilor si citirea primelor stiri. "Vreau sa evit traficul si vin la munca de placere." Sunt raspunsurile pe care ti le da daca te intrebi cum de este asa matinal. "Pe la noua apar oamenii, discutam lista cu ceea ce este de facut in ziua respectiva, intru in sedinte."

Are o regula pe care o respecta. "Nu plec mai tarziu de 18.30 de la serviciu. Si asta pentru ca am job dublu, o parte ca trezorier la Raiffeisen si o parte nanny cu copiii acasa. De aceea, calatoresc mult mai putin in interes de serviciu fata de anii precedenti. Superiorii de aici au inteles ca am familie. Inainte sa nasca sotia, o data la doua-trei saptamani eram plecat cateva zile."

Tocmai acesta ar fi si motivul pentru care o cariera internationala nu l-ar atrage. "Cred ca mi-ar fi greu sa ma duc in alta parte. Nu mi-as dori o cariera internationala, dar daca banca mi-ar cere sa ma duc in alta parte sa fac ceva, probabil ca m-as duce pentru o perioada limitata. Nu ma gandesc sa ma mut din Romania."

Ii place sa calatoreasca, iar destinatiile alese pentru acest an au fost Austria la schi, Elvetia la meciuri, Turcia si Bulgaria pe litoral cu familia. "Imi plac sporturile de apa si schiul. In concediu imi lipsesc stirile, trebuie sa fiu permanent informat cu privire la pretul actiunilor, dobanzi, cursuri valutare. Caut mereu un internet, ma updatez cu ce se mai intampla in ziua respectiva. Citesc presa de de specialitate, nu ratez Bloomberg, The Economist."

Sporis recunoaste ca antreprenoriatul ar fi o varianta pentru care ar parasi fotoliul de manager, insa obiectivul nu este unul pe termen scurt.

Iar daca il intrebi de investitii personale, iti spune ca le prefera in urmatoarea ordine: instrumentele pietei monetare, cele ale pietei de capital si pe ultimul loc imobiliare. "Am ceva investitii in imobiliare, investesc la bursa. Ce ma intereseaza la o investitie este sa am posibilitatea sa o lichidez in orice moment vreau. De exemplu, obiectele de arta nu-ti permit sa iesi repede din investitie."

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Traducatorul,
din,
trezorerie
/lideri/traducatorul-din-trezorerie-4074432
4074432
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.