Cu doi ani in urma, Joe Pellegrini se pregatea sa raspunda la telefon stiind de la inceput ca il asteapta o alta discutie enervanta. Asta fiindca la celalalt capat al firului era health coach-ul insarcinat de angajatorul sau, Scotts Miracle-Gro Co., o companie americana in valoare de 2,7 miliarde de dolari care vinde produse de intretinere a peluzei, sa ii monitorizeze starea de sanatate. Executivul in varsta de 48 de ani stia pe de rost scenariul conversatiei telefonice. "Ai fost la doctor? Cand ai de gand sa mergi?" Apoi concluzia: "Chiar trebuie sa pierzi cateva kilograme si neaparat, neaparat, sa iti scazi colesterolul". In timp ce principala grija a celor de la Scotts Miracle Gro era ca angajatii lor sa-si ia in mod regulat tensiunea, cei de la Coca-Cola erau ocupati sa-si scoata propriul brand din convalescenta hranindu-l cu cat mai multe vitamine.

Ani la rand marketerii din intreaga lume au sustinut ca fara un brand puternic si toti dolarii care au luat calea marketingului, Coca-Cola nu ar fi nimic altceva decat apa colorata si aromata. Insa, culmea, dupa standardele anilor 2000 se pare ca tocmai apa era intr-o concentratie prea mica in aceasta formula. Apa cu vitamine, mai exact. Asa ca, dupa ce a pierdut Gatorade in fata Pepsi in 2001, Coca-Cola a iesit la shopping dupa the next healthy thing. Castigator a iesit Darius Bikoff, creatorul liniei de ape vitaminizate Glaceau Vitaminwater, care la 10 ani de la momentul Evrika! in care a combinat o tableta de vitamina C cu o gura de apa, se pomenea cu 3,05 miliarde de euro in cont. Cu complimentele companiei care nu a inteles la timp ca wellness-ul nu este un curent trecator, ci un nou mod de a face business.

Si asta deoarece, contrar opiniei generale, wellness-ul nu s-a nascut in sala de fitness. Nici la Hollywood sau in cabinetele medicilor nutritionisti. Ca orice alt trend care ne traseaza stilul de viata mai mult de cateva sezoane, s-a nascut in sedintele strategice ale marilor companii globale. Puse fata in fata cu cresterea permanenta a cheltuielilor legate de starea de sanatate a angajatilor lor, corporatiile au inceput sa adopte si sa promoveze conceptul de wellness de la inceputul anilor '90, intr-un efort sustinut de a economisi bani. Executivii au justificat aceste programe cu argumente de bun-simt: pentru majoritatea companiilor cei 20 % dintre angajatii cu probleme serioase de sanatate precum cancer sau boli de inima reprezinta 80% din nota de plata medicala. Sa reuseasca sa evite aceste cateva cazuri ar fi insemnat economii substantiale. In plus, programele de wellness costau doar o fractiune din bugetul asigurarilor de sanatate al unei companii mari. O recesiune economica mai tarziu, companiile vegheaza mai mult ca oricand la sanatatea populatiei. Iar americanii au toate sansele sa se trezeasca in pauza de pranz ca un health coach le da peste mana in timp ce se pregatesc sa devoreze un hamburger apetisant. Si asta fiindca de aceasta data economia insasi are nevoie de wellness si cheltuieli mici. Asa ca fiti angajati cuminti si luati-va vitaminele!