M-am imbarcat in avionul spre Moscova cu gandul la articolele publicate in presa occidentala (The New York Times, International Herald Tribune, The Times) despre excesele hedoniste ale capitalei Rusiei. Intotdeauna mi-am dorit sa vad locul la care se refereau la unison toti executivii marilor grupuri de lux ca una dintre cele mai bune piete de desfacere pentru produsele lor. Sincer, inca de la decolare am cercetat cu privirea oamenii (si hainele lor) in cautare de lux. Nu prea l-am descoperit si mi-am spus ca mogulii probabil zboara cu avionul privat, nu pe o cursa obisnuita de linie.

Primul care m-a adus cu picioarele pe pamant din visele cu bijuterii cu diamante, ceasuri editie limitata si haine de designeri a fost aeroportul Sheremetievo, principala poarta de acces a Rusiei catre Occident. Fiecare particica mi-a amintit ca am aterizat intr-o fosta tara comunista, care nu pune mare pret pe confortul strainilor. Cozile la vama (pentru ca ai nevoie de viza pentru Rusia) si entuziasmul angajatilor amintesc de perioada de dinainte de 1989. Cand in sfarsit am ajuns in fata ghiseului, dupa cel putin jumatate de ora de asteptare, desi nu mi s-a adresat niciun cuvant, m-au privit cu multa suspiciune. La un moment dat chiar ma intrebam daca voi fi lasata sa trec sau daca deja mi-au pregatit un avion special pentru intoarcerea in Romania.

Dupa minute intregi de verificari am primit o hartie care trebuia predata autoritatilor la iesirea din tara. Nu am vrut sa stiu ce se intampla daca o pierdeam. Din fericire, entuziasmul nu m-a parasit, iar moralul a crescut cand am descins pe autostrada cu patru benzi pe fiecare sens, care ducea spre centrul orasului. Primele care m-au intampinat au fost clasicele blocuri comuniste, care insa in varianta ruseasca sunt de trei ori mai mari decat cele romanesti. Moscova este un imens santier, se construiesc blocuri, cladiri de birouri, centre comerciale, autostrazi sau se asfalteaza cele deja existente.


Viteza melcului
Si in timp ce visam ca intr-o jumatate de ora ajung la hotel, mai ales pe asemenea strazi, surpriza: toate cele patru benzi se blocheaza dintr-o data, iar masinile se deplaseaza in urmatoarele doua ore cu viteza melcului. O viteza mai mult decat potrivita pentru a observa in amanunt padurea deasa si racoroasa care ajunge pana in mijlocul orasului, reteaua complexa de autostrazi cu pana la 8 benzi pe sens (toate blocate insa), diferite hipermarketuri sau fast-food-uri internationale pe care le recunosti numai datorita logo-urilor, pentru ca brandul era scris in slava. In rest, nu am vazut prea multi oameni pe strada (mai tarziu mi-am dat seama ca din cauza distantelor enorme), iar masinile sunt un amestec de exemplare noi si exclusiviste si nenumarate candidate pentru programul "rabla". Si am simtit intreaga presiune a unui oras cu 10 milioane de locuitori (despre care se spune ca neoficial ajunge la 18 milioane). 
Mi-am amintit si de povestile cu rapiri si expati care circula exclusiv cu masini blindate, asa ca nu prea m-am incumetat sa descopar orasul pe cont propriu. In plus, chiar daca multe dintre istorii s-au dovedit a fi exagerari, nu ai nicio sansa sa ajungi prea departe, pentru ca te simti "lost in translation" printre indicatoarele si semnele in slava. Nici pe localnici nu te poti baza, pentru ca am intalnit chiar si angajati ai hotelurilor din marile lanturi internationale care nu vorbeau engleza. Totusi, cu ajutorul ghidului, am reusit sa bifez obiectivele majore ale orasului: zona Pietei Rosii si Kremlinul sau cimitirul si biserica de la Novodevichi. Lungile ore petrecute in trafic in drumul spre fiecare dintre obiective m-au convins ca ambuteiajele din prima zi nu au fost o intamplare si ca de fapt asa circula moscovitii.


Palatul de shopping
In drumul spre Piata Rosie am trecut pe langa sediul KGB si pe langa birourile Lukoil. Una dintre cele mai mari companii petroliere din lume se afla intr-o cladire obisnuita de birouri, insa ceea ce m-a frapat au fost masurile de securitate de la intrare. Vizitatorii nu aveau nici macar voie sa urce pe scarile din exteriorul cladirii fara a trece prin porti cu detectoare de metal si filtre de securitate. Ma simteam ca intr-un film cu spioni si agenti secreti debarcati in Rusia. Iar politistii rusi sunt exact ca in parodiile americane: de cele mai multe ori statura nu ii ajuta (fie sunt mici si slabi, fie mici si grasi), iar casca are cozorocul atat de mare incat par costumati pentru o sarbatoare.
In Piata Rosie sunt concentrate multe dintre atractiile Moscovei. Prima care te intampina, ca o cutie cu fondante, este catedrala Sf. Vasile, cu turlele multicolore poleite cu aur. Este poate cel mai fotografiat monument din Moscova si pare o mare casa de turta dulce din povestile fratilor Grimm. Arhitectii ca-tedralei, Barma si Posnik, au realizat opt stalpi de biserica, pe aceeasi fundatie, care sunt pozitionati simetric in jurul unui al noulea stalp. Fiecare are un tipar si o culoare proprie, iar efectul iti taie respiratia. Pana in secolul al XVII, cand Ivan cel Groaznic a ridicat Kremlinul, catedrala era cea mai inalta din Moscova.


Mumia lui Lenin
Imediat ce te opresti din fotografiat catedrala, patrunzi in Piata Rosie care este mai mare decat pare in fotografii, si este flancata pe o parte de un mall si pe de alta de Kremlin. Dincolo de semnificatia istorica si culturala a palatului Kremlinului, primul care mi-a atras atentia a fost centrul comercial Gum. Se afla intr-un palat care seamana cu o constructie victoriana care functioneaza ca magazin din anii 1800. Desi aveam in minte mausoleul lui Lenin sau minunile Kremlinului, nu m-am putut abtine sa nu intru. Gum are trei etaje si culoare mici, intrerupte pe alocuri de fantani arteziene sau poduri de inspiratie venetiana. Gandul ca trebuia sa il vizitez pe Lenin nu m-a lasat sa zabovesc decat pentru o scurta trecere in revista a brandurilor.

Am revenit la indeletnicirile mai culturale, cand ghidul ne-a povestit despre Turnul cu Clopot al lui Ivan cel Mare, aflat in partea de nord-est a pietei, care are 81 de metri inaltime si marcheaza centrul Moscovei. Cele 21 de clopote sunau alarma in caz de primejdie. Aici este paradisul vanzatorilor de suveniruri si al actorilor imbracati in personaje celebre (Lenin, Stalin) pregatiti oricand pentru o poza. Unul dintre cele mai emotionante momente ale vizitei este mausoleul, unde se afla mumia lui Lenin. Accesul nu este permis cu telefoane mobile, aparate foto, genti mai mari sau ghiozdane, care trebuie lasate la garderoba. Esti instruit sa pastrezi linistea pe parcursul intregii vizite si sa nu te opresti nici macar cateva secunde. Initial am trecut pe langa pietrele funerare ale presedintilor rusi sau ale unor personalitati importante pentru tara, dupa care cobori in constructia din marmura. Sunt zeci de soldati care strajuiesc mormantul, iar Lenin pare atat de real, incat simti fiori reci pe sira spinarii.

Dar nici nu parasesti bine zona in care se afla mausoleul, ca ajungi din nou la intrarea intr-un centru comercial, de data aceasta aflat in totalitate in subteran. In vizita de cateva zile la Moscova, am inteles si apetitul rusilor pentru luxul opulent si obiectele mari. Nici nu ar putea fi altfel din moment ce au crescut intr-un oras in care totul ? cladirile, strazile, pancartele publicitare, pietele ? este mare.
Am parasit obiectivele turistice dornica sa descopar locurile de pierzanie ale noii clase de imbogatiti din Moscova. Gazdele noastre ne-au povestit despre un club exclusivist, unde numai cativa oameni atent selectati au acces, Krisa Mira (Roof of the World). Locatia clubului a fost mult timp cunoscuta numai de un segment privilegiat de clienti, iar intrarea se face rostind o parola trimisa prin mail unei liste prestabilite. Dar chiar si cei care afla parola nu pot trece de cerberul de la intrare daca nu se afla pe lista.

Daca nu ai adresa exacta, este imposibil ca clubul sa iti atraga in vreun fel atentia, mai ales ca se afla intr-o fosta fabrica. Scarile de la intrare, realizate din fier, sunt un adevarat pericol pentru tocurile lui Manolo si chiar ma gandeam ca trebuie sa fie ceva cu totul special daca printesele moscovite sunt dispuse sa isi riste look-ul pentru acces. Clubul este impartit pe mai multe etaje: la primul a fost conceput un spatiu pentru relaxare, urmeaza un club de noapte inchis si terasa, de unde si numele Roof of the World. Pentru ca vremea si zilele lungi din Moscova ne-au permis, am luat si noi un loc pe acoperisul lumii. VIP-uri precum Alexei Iagudin (campionul mondial si olimpic la patinaj) sau vedete locale (designeri, oameni de televiziune, modele) au fost asezate in corturi dupa modelul safari in desert, dotate cu sampanie si capsuni.

Nu a durat mult si si-au facut aparitia si obisnuitii pentru un astfel de loc: domnisoara blonda inalta cu geanta de lux si omul de afaceri cu burta, modelele imbracate in rochii vaporoase sau haine provocatoare, dandy care in varianta moscovita arata identic cu varianta bucuresteana. Insa nu am remarcat nici atatea genti de lux, nici atatea aere pe cat ma asteptam. O imagine foarte amuzanta este sa vezi o domnisoara cu o rochie de matase infofolita cu o patura brenduita Mo?t. Patura la propriu, pentru ca managerii clubului au pregatit stocuri speciale pentru a-i apara pe petrecareti de frigul din serile moscovite. Si singura geanta Birkin pe care am zarit-o toata seara a fost la bratul unei domnisoare care o acoperise cu o astfel de patura. Iar in timp ce priveam panorama de zgarie-nori in constructie din Moscova, m-am trezit ranita de unul dintre cuiele din peretii din lemn ai clubului, decorat dupa modelul industrial. Si atunci am tras o concluzie: daca vrei sa vezi opulenta ruseasca, trebuie sa mergi la Londra.


Pe hartie, Moscova are 10 milioane de locuitori, insa neoficial 18 milioane de oameni locuiesc sau tranziteaza orasul
Obiectivele principale sunt zona Pietei Rosii, Kremlinul cu mausoleul unde se afla mumia lui Lenin, cimitirul si biserica de la Novodevichi
Cel mai fotografiat monument din Moscova este catedrala Sf. Vasile, ce pare o mare casa de turta dulce din povestile fratilor Grimm
Krisa Mira (Roof of the World) este unul dintre cele mai exclusiviste cluburi din Moscova, unde numai cateva persoane atent selectate au acces