Inspirat din benzile desenate cu celebrul super-erou rosu, "Hellboy si Armata de Aur" si-a cheltuit mai tot bugetul pe efecte speciale si scenografie. Acestea sunt superbe, filmul mai putin: varsta segmentului tinta ezita undeva pe la 14 ani.

Filmul ar putea fi un fel de introducere la "The Hobbit": un Hellboy inca neintrat in adolescenta asculta o poveste spusa de tatal sau, profesorul Boom (John Hurt).

Intr-un trecut legendar, oamenii si creaturile magice se razboiesc indefinit, iar luptele sunt oprite de Armata de Aur, creata de un faur goblin pentru regele elfilor. Armata de 4.900 de soldati indestructibili face un asemenea prapad in randul oamenilor, incat acestia cer un armistitiu respectat cu sfintenie timp de milenii.

Numai ca printul elfilor, Nuada, vrea acum sa retrezeasca la viata armata si sa stearga, cu ajutorul ei, omenirea de pe fata pamantului. Bineinteles ca vede rosu in fata locului: Hellboy este singurul in stare sa-i stea in cale.

Sumbru si energic, "Hellboy si Armata de Aur" este un adevarat regal pentru privire, dar nu poti sa nu regreti faptul ca del Toro joaca la infinit aceeasi carte: filmul este o adevarata menajerie de fiinte ciudate, atat de multe, incat ar fi trebuit sa se numeasca mai degraba "Hellboy si Armata de... Papusi". La un moment dat devine obositor sa vezi in fiecare cadru cate o creatura noua, care mai de care mai fantasmagorica. Arata toate excelent, dar repetitia nu-i face deloc bine filmului, care sufera intrucatva si de pe urma touch-ului de comedie relationala (datorat lui Liz, fata cu totul de foc interpretata de Selma Blair). De vazut cu ochii larg deschisi, dar cu creierul la turatie minima.