Razvan Pasol este director general al casei de brokeraj Intercapital Invest

Situatia financiara internationala este subiectul la ordinea zilei in aceasta perioada; dar tara noastra nu a fost afectata direct de criza creditelor ipotecare, macar si pentru simplul fapt ca utilizarea acestora s-a extins de-abia in ultimii ani in Romania. Insa am resimtit efecte indirecte foarte puternice (iar efectele directe, reprezentate prin incetinirea economica, nu vor intarzia sa apara).
Bursa de Valori Bucuresti (BVB), corelata puternic cu pietele de capital globale in ultimii ani, a resimtit din plin socul. Actiunile romanesti scad din iulie 2007, prezenta tendinta descendenta a BVB avand cea mai mare amplitudine si durata din 1997. Insa in perioada 1997-1999, criza pietelor de capital era una regionala, nu internationala, asa cum se intampla acum, iar recesiunea globala nu era o perspectiva apropiata. Prin urmare, ma astept ca socurile pietelor financiare impreuna cu instalarea recesiunii in marile economii ale lumii sa genereze incertitudine pe pietele de capital cel putin si in anul 2009.
In plus, trebuie luati in calcul si factorii interni, care devin din ce in ce mai pregnanti. Chiar daca Romania va inregistra numai o incetinire economica si nu o recesiune, exista elemente care ii vor pune pe ganduri pe investitori: scaderea ratingurilor de tara, volatilitatea cursurilor valutare si a dobanzilor, reducerea investitiilor directe si a expansiunii diverselor sectoare ale economiei, posibilitatea cresterii somajului, problema deficitului sau alegerile generale.
Toate acestea vor insemna, in continuare, o lichiditate foarte redusa pe piata de capital ce va tine departe investitorii institutionali, o volatilitate ridicata ce va pune la incercare nervii investitorilor, amanarea multor proiecte legate de finantarea prin piata de capital si a eventualelor oferte publice initiale sau listari la bursa.
Ce putem face intr-un asemenea context? Reducerea ponderii actiunilor din portofoliu (mergand pana la 0% pentru segmente mari de investitori) reprezinta o strategie buna in perioadele agitate; abordarea speculatiilor cu mai multa grija decat in trecut, cu sume mai mici si mecanisme specifice (ordine de tip stop loss sau strategii de hedging, de exemplu) reprezinta o alta conditie obligatorie. In fine, abordarea pietei fixed income este o cerinta importanta, chiar si pentru investitorii traditionali in actiuni: obligatiunile, fondurile mutuale de obligatiuni si depozitele bancare sunt practic obligatorii in aceasta peioada (utilizand elementele de baza ale oricarui alt tip de investitii: analiza, diversificare etc.).
Tendinta descendenta a pietei de capital dureaza de mai mult de un an, insa dupa o luna octombrie foarte grea pentru investitori, ce a lasat, la nivelurile minime, actiuni la preturi cu 70, 80 sau chiar 90% mai mici decat in urma cu un an, nu putem sa nu ne gandim si la strategii de cumparare. Preturile foarte reduse ale multor actiuni importante si performantele economice inca bune ale emitentilor acestora pot reprezenta oportunitati de cumparare in conditiile unei abordari pe termen lung a investitiei (2-3 ani) si a unei strategii de investitii esalonate, cu achizitii in trepte in functie de evolutia pietei si fara a plasa toti banii dintr-o data.
Intr-un scenariu relativ optimist (atat cat putem avea optimism in aceasta perioada), putem considera ca in prezent suntem undeva in zona minimelor preturilor actiunilor, iar anul 2009 va aduce o relativa stabilizare pe piata, urmand ca trendul ascendent sa fie reluat intr-un interval de 12-18 luni de acum inainte.
Desigur, toate acestea sunt numai scenarii si ipoteze de lucru. In final, pentru investitori nu exista strategii fixe pentru a gestiona crizele pe piata de capital (in afara unor recomandari generale de tipul prudentei si a instrumentelor cu venit fix), asa cum nici la nivelul guvernelor nu pot exista strategii de evitare a crizelor viitoare, ci doar de pregatire mai buna a impactului acestora.