Soluţie care le permitea celor loviţi de criză să nu‑şi subţieze bugetul familiei, vacanţa la domiciliu, cu eventuale deplasări prin localitate, devine o opţiune pentru cei ocupaţi şi cu un nivel de venituri peste medie.

Spre deosebire de cei obligaţi la un concediu acasă, la aşa-numitul „staycation“, această a doua categorie preferă să cumpere o casă de vacanţă în acelaşi oraş sau în zona metropolitană a localităţii în care domiciliază şi să se relaxeze acolo, conform Wall Street Journal.

Majoritatea celor care optează pentru o a doua casă aproape de casă sunt persoane cu profesii liberale care doresc să poată ajunge repede la locul unde lucrează în caz de nevoie, susţin agenţiile imobiliare. Un alt motiv care-i determină să ia o asemenea decizie de achiziţie este faptul că nu concep să piardă o grămadă de timp în trafic, timp pe care altfel l-ar putea dedica relaxării. Totodată, aceste persoane consideră că o schimbare de peisaj este suficientă pentru a se deconecta şi că pot găsi o zonă din oraşul în care locuiesc destul de diferită pentru a le permite această schimbare de peisaj.

În plus, cum casa de vacanţă e suficient de aproape, ajung mai des pe acolo. Uneori, a doua locuinţă în oraşul de reşedinţă le permite proprietarilor să se bucure de schimbările din zona în care se află aceasta, atunci când ea trece printr-un proces de gentrificare, devenind o zonă pentru persoane cu un nivel superior de venituri, unde se deschid noi magazine, galerii de artă şi localuri. În asemenea cazuri, casa de vacanţă se poate dovedi şi o investiţie foarte bună.

Un alt avantaj al caselor de vacanţă în acelaşi oraş cu locuinţa principală este că în ele pot fi cazaţi oaspeţii proprietarilor atunci când nu mai încap în prima casă, ori pot fi folosite drept birou pentru proprietarii care lucrează de acasă.