Sunt acolo, ştim şi, cu toate că le simţim aproape şi le vedem desluşit silueta inedită, nu le-am rezervat niciodată un moment de reflecţie. Vă propun, în acest sens, două exerciţii: încercaţi să vă închipuiţi, bunăoară, intrarea în Bucureşti, prin nord. Nu-i aşa că dacă ar lipsi City Gate, cele două turnuri gemene din flancul Casei Presei Libere, aţi simţi că ceva nu e-n regulă?

Dar mai există o cale de a medita asupra arhitecturii locale de ultimă oră. Răsfoiţi, cu atenţie, albumele din seria Igloo.best, editate de cea mai bravă, serioasă, creativă şi tenace revistă de arhitectură de la noi: Igloo, prin departamentul ei de carte, Igloomedia. Ele descriu eforturile din ultimii ani ale designerilor, ale arhitecţilor şi ale constructorilor noştri, publicând antologii tematice (clădiri de locuit, renovări inovatoare, birouri, clădiri de loisir), cu ilustraţii elocvente şi texte descriptive, vizând atât componenta tehnică a edificiilor, cât şi beneficiile pe care le-au adus, estetic şi funcţional, spaţiului public.

Ultimul album din serie ("Birouri 2", care descrie 15 clădiri) semnalează acum interesul din ce în ce mai mare pentru dimensiunea sustenabilă a arhitecturii de la noi, de la atenţia pentru materialele folosite până la integrarea unor tehnologii ecologice şi monitorizarea totală a clădirii, prin două proiecte exemplare - Swan Office & Technology Park - care deţine un sistem de management permanent al consumului energetic, şi Crystal Tower, care utilizează în premieră pe plan local faţada "double skin". Alături de ele, clădiri care răspund unor ţesuturi urbane specifice, precum HQ Victoriei, Victoria Center sau Unirii Factory, dar şi dezvoltări pe orizontal ori verticală care au devenit repere urbane inconturnabile: Eurotower, Olympia Tower sau Petrom City.

Viorica Buică (editor), "Birouri din România 2", Editura Igloomedia, Bucureşti, 2012