Cine e românul care a cucerit Africa - GALERIE FOTO

Autor: Carol Dan Postat la 16 decembrie 2011 1252 afişări

Dacă, români fiind, v-aţi săturat de Europa, mergeţi în Africa. De ce? Pentru că românii sunt consideraţi “popor prieten”, care nu discriminează din cauza culorii pielii. Cel puţin aşa mi-a spus un vânzător, pe o stradă din Dakar.

M-am lămurit de toate astea într-o deplasare de zece zile în Senegal, Guinea, Guinea Bissau şi Capul Verde. Vizita, o iniţiativă comună a grupului Tender, controlat de omul de afaceri Ovidiu Tender, precum şi a EximBank şi a Agenţiei Naţionale de Export-Import a României (ANEIR), a avut ca scop găsirea de pieţe pentru companii româneşti din varii domenii, precum IT, energie, transport sau construcţii.

Din delegaţie au mai făcut parte reprezentanţi ai aproximativ 20 de companii româneşti, precum Prospecţiuni, Romenergo, Urban Proiect sau Electricom. Ovidiu Tender, al cărui "cartier general" african este în Dakar, locuieşte într-o vilă închiriată de la o doamnă, fost ministru în Senegal. Se gândeşte chiar s-o cumpere, dar preţul e destul de mare: un milion de dolari. De un an, de când prospectează Africa în căutarea de oportunităţi de afaceri, este cunoscut atât de oficiali guvernamentali, cât şi de vânzătorii din piaţă şi este întâmpinat de toţi cu apelativul "mon ami".

Explicaţia este simplă: în cursul deplasării în Africa delegaţia română a avut întâlniri cu preşedinţi, premieri, miniştri şi oameni de afaceri cărora Ovidiu Tender le spunea "domnilor, suntem oameni de afaceri români şi am venit cu bani să investim în Africa". Reacţia unanimă: "C'est très bien!". Apoi, grupul Tender are deja sute de angajaţi în Senegal şi Maroc şi în anii următori a planificat investiţii substanţiale în prospectare geologică, agricultură şi transport în statele vest-africane.

"Îmi cer scuze pentru românescul meu, sunt mulţi ani de când n-am mai vorbit românesc", un traducător din Bissau, care a studiat în România.

Din discursurile unor politicieni africani, dar şi ale oamenilor care au studiat la noi în ţară în anii '60-'80, observi lesne că România are o imagine favorabilă, iar companiile româneşti care ar vrea să facă afaceri acolo ar primi un tratament satisfăcător.

Oportunităţile de afaceri oferite de Africa sunt imense, chiar dacă piaţa este deja disputată de companii chineze, coreene, japoneze, franceze sau americane. România ar putea folosi însă sprijinul pe care mulţi foşti studenţi africani în România îl pot acorda din poziţiile lor actuale.

Concret, mulţi studenţi care au învăţat în România lucreză fie în ministere, fie în companii africane. Spre exemplu, directorul de cabinet al ministrului sănătăţii din Bissau a fost student în România. La fel şi şeful cabinetului preşedintelui din Guineea Bissau. Prietenia afro-română, centrul de tratament Ana Aslan, miracolele utilizării Gerovitalului, eficacitatea tractorului Universal, "cunoscut în toată Guineea Bissau" sau simpaticele fete românce au fost pomenite atât în discursurile preşedintelui Senegalului, ale unor reprezentanţi ministeriali din Guineea, Conakri sau în amintirile unor foşti studenţi în Bucureşti sau Craiova.

Cu alte cuvinte, primul pas e, într-un fel sau altul, făcut. Ce e cert e că oportunităţile de afaceri în Africa există, iar nevoia de investiţii şi de bani e evidentă, fie şi numai mergând prin capitalele Dakar, Praia, Conakry sau Bissau, unde asflatul e mai bun ca în România şi câinii vagabonzi mult mai puţini.

Un alt aspect, mai apropiat de habitudini mai mult sau mai puţin universale, care ar putea ajuta la încropirea rapidă a unor legături de afaceri, este că aproape totul este negociabil.

De la poşeta din piele de crocodil pe care vrea să ţi-o vândă un tânăr în piaţă, la legume, ţigări, biletul de autobuz sau un drum cu taxiul, până la taxele sau impozitele datorate statului, totul e pretabil negocierii. Nu ştiu în ce măsură trocul funcţionează acolo, dar de ce ne-am mira dacă ar fi aşa, când avem propriile exemple cu termopane sau bilete de avion în insule exotice.

"Vă cunoaştem ţara mai bine decât credeţi" - spune ministrul senegalez al energiei.O regulă care în România a fost şi parţial încă mai este o lozincă, "nu ne vindem ţara", există şi acolo. În Guineea Bissau, de exemplu, terenurile agricole nu pot fi vândute străinilor, dar aceştia pot să le concesioneze.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
reportaj,
Africa
/analize/turism/cine-e-romanul-care-a-cucerit-africa-galerie-foto-9052635
9052635
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.