Parca niciodata in ultimele decenii nu s-a mai inregistrat un asemenea cutremur in lumea financiara. Niciodata nu s-au mai succedat cu atata repeziciune atatea evenimente apocaliptice intr-un timp atat de scurt, ca scene de pelicula intr-o ecranizare a unei morti violente in urma unei operatii nereusite.

Luni: Lehman Brothers cade prima, sub bisturiul ascutit al Fed, Merrill Lynch dispare, inghitita de Bank of America, gigantul din domeniul asigurarilor AIG zace ca un membru inert care a pierdut prea mult sange. Marti: AIG este salvat in extremis printr-o transfuzie de 80 de miliarde de dolari de la Fed, dar nu mai e pe propriile picioare si operatia abia incepe.

Miercuri: Morgan Stanley cauta o fuziune, un indispensabil transplant de maduva, Fed continua sa pompeze zeci de miliarde de dolari in sistem, iar in ajutor ii sar si celelalte banci centrale, dar nu fac decat sa amane inevitabilul daca nu opresc hemoragia. Joi: Dializa. Autoritatile americane anunta ca vor strange toate activele neperformante ale bancilor americane intr-un fond sponsorizat de stat, adica scot sangele rau din corp pana reusesc sa repare gaurile.

In tot acest timp, extremitatile bolnavului sunt in tremur: in Marea Britanie, HBOS (cel mai mare operator britanic in domeniul finantarilor ipotecare) cade in bratele Lloyds, dupa o agonie de cateva zile, bursa din Rusia intra in stop cardio-respirator, iar cea de la Bucuresti in sevraj, lipsita de infuziile calmante ale fondurilor straine de care era atat de dependenta.

Poate ca atatea analogii medicale par fortate sau exagerate, insa impresia pe care o da acum sistemul financiar mondial este cea a unui muribund pe masa de operatie pe care chirurgii se zbat sa-l salveze taind in carne vie. Ce se va intampla daca nu reusesc?

In teoria economica, banii sunt comparati adesea cu sangele care pune in miscare economia. In acest caz, sistemul financiar e un fel de sistem circulator, iar bancile sunt inima acestui sistem. Acum inima a inceput sa slabeasca, iar efectele incep sa se simta in tot corpul: costurile de finantare cresc, consumul scade, somajul creste, piata imobiliara scade, cresterea economica dispare.

Noi simptome ies la iveala in fiecare zi, in fiecare anunt al autoritatilor sau al companiilor, in fiecare stire. Gigantii auto din SUA anunta ca vor face disponibilizari masive, fie ca vor primi sau nu ajutor guvernamental, in Japonia, oamenii stau la coada sa se angajeze, din Rusia pleaca investitorii, pretul petrolului scade, gigantul siderurgic Mittal spune ca isi reduce productia.

Par evenimente disparate, dar toate indica un singur lucru: economia mondiala are tot mai putin sange, criza de lichiditati se simte in fiecare organ, in fiecare celula, iar tratamentul e lung si dureros. “Ce e mai rau inca nu a trecut”, spun tot mai multi analisti. Poate ca abia acum incepe.

Jeffrey Gundlach, managerul unuia dintre marile fonduri de investitii din SUA, isi anunta saptamana trecuta investitorii ca agonia fi nanciara si cea imobiliara vor mai dura cativa ani, urmand chiar sa se inrautateasca. El prevedea ca indicele Standard & Poor’s 500 ar putea cadea cu inca 30% (indicele celor mai importante 500 de companii americane a pierdut deja 30% in ultimul an) si ca Citigroup ar putea repeta istoria AIG.

Gundlach este unul din primii analisti care au vazut simptomele si au atentionat asupra efectului pe care imprumuturile ipotecare secundare il vor avea asupra pietelor financiare, inainte de inceperea crizei. “Inca nu se vede sfarsitul crizei. Pierderile raportate pana acum in sistemul financiar insumeaza cateva sute de miliarde de dolari, in conditiile in care piata imprumuturilor ipotecare se ridica la cateva trilioane de dolari, deci cred ca vor mai fi. Nu se poate ca aceasta criza sa nu se vada si in economie si cred ca se va trage si in Europa si inclusiv la noi”, spunea recent si seful uneia dintre cele mai mari societati de brokeraj de pe piata romaneasca.

Vor mai fi probabil falimente si banci salvate in extremis. Washington Mutual, cea mai mare banca de economii din SUA, ar putea fi urmatoarea. Nimeni nu este la adapost. Cum afecteaza aceasta boala bursa noastra? Efectele s-au vazut din plin saptamana trecuta: leul a pierdut 2,4%, Bursa de la Bucuresti s-a prabusit cu peste 20%. Marti, actiunile BRD, cea mai mare banca locala listata, s-au prabusit cu 13%, cea mai mare scadere zilnica de la listarea bancii in 2001, joi, SIF-urile si BRD au cazut cu 10% in deschiderea sedintei de tranzactionare, fara precedent in istoria de 13 ani a pietei romanesti de capital.

Daca pentru economia romaneasca, aflata intr-o permanenta tranzitie, o criza nu ar fi tocmai o noutate, pentru Bursa de la Bucuresti, aceasta lovitura puternica nu are precedent si poate avea efecte de lunga durata. Desigur, piata a prins si criza din Rusia din 1998, insa atunci era abia in fasa si putini si-o mai amintesc. In 1998, tranzactiile la Bursa erau de cateva sute de mii de euro pe zi, acum sunt de ordinul milioanelor de euro, in timp ce numarul investitorilor era infim fata de cel de acum, care oricum nu este foarte ridicat.

Multi analisti sustin acum ca pentru sistemul bancar romanesc gradul redus de dezvoltare ar putea fi tocmai salvarea de la criza si ca, din acest motiv, efectele bolii nu se vor simti prea puternic. Pentru Bursa, insa, subdezvoltarea actuala nu este un avantaj, decat poate prin prisma faptului ca nu sunt foarte multi cei afectati de scaderi, in conditiile in care numarul total al investitorilor se situeaza in jurul a 60.000, potrivit ultimelor statistici.

Cati vor mai ramane dupa aceasta prabusire? Statisticile lunare ale BVB aratau inca din august mai mult de o injumatatire a numarului de investitori activi, de la circa 14.000 la 6.000. Probabil ca dupa scaderile de circa 50% inregistrate de la inceputul anului pana la sfarsitul lunii august, putini erau aceia care mai anticipau o cadere precum cea de saptamana trecuta, mai ales in conditiile in care preturile actiunilor ajunsesera deja la minimele ultimilor doi ani.

Impotriva tuturor asteptarilor, SIF-urile, cele mai tranzactionate actiuni de la Bursa, s-au prabusit cu 28% in noua sedinte de scaderi consecutive. Indicele SIF-urilor, BET-FI, a pierdut aproape 10.000 de puncte intr-un interval de cateva zile, ajungand la minimul ultimilor trei ani. Din nou, investitorii straini sunt cei care au dus piata in jos, fondurile de investitii retragandu-se in dezordine de pe toate pietele emergente, incercand sa-si rezolve problemele de pe propriile piete, la fel cum corpul bolnav canalizeaza sangele catre organele vitale, chiar cu riscul ca membrele periferice sa inghete.

Pana cand sistemul financiar nu se insanatoseste, este greu de crezut ca aceste fonduri vor mai pompa bani pe piete mici si nelichide, iar piata romaneasca de capital a fost mult prea dependenta in ultimii ani de infuziile de capital strain pentru ca sa se descurce singura. “Chiar daca se linistesc pietele, vom fi afectati in continuare, pentru ca nu exista lichiditati. S-a dovedit pana acum ca investitorii autohtoni nu pot sustine o crestere cat de mica”, spunea saptamana trecuta un sef de SIF.

In aceste conditii, este greu de crezut ca vom mai vedea prea curand listari ale unor companii importante si tranzactii zilnice de peste 20 de milioane de euro pe Bursa. Piata a intrat deja in hibernare. Totusi, o lege a fi zicii spune ca in natura nimic nu se pierde, totul se transforma. Deci si sfarsitul acestui capitol poate fi inceputul unuia fericit. Pentru cine? Pentru aceia care dispun acum de lichiditati si au rabdare sa astepte. Asa cum Bursa a crescut de 10 ori in zece ani, la fel o poate face si in urmatorii zece ani.