"Voua, ca romani, o sa vi se para foarte scumpa Londra." A fost unul dintre primele lucruri pe care ni le-a spus soferul care ne ducea de la aeroport la hotel. La inceput, am crezut ca e doar condescendent. Apoi mi-am dat seama ca nu este decat un om onest, care stie despre Romania ce stie mai toata lumea: ca suntem saraci. Tocmai din acest motiv mi s-a parut cel putin amuzant atunci cand ne-a intrebat daca e cumva criza si prin Romania. Ce puteam sa-i mai raspundem?

La o prima vedere, ai putea crede ca Londra e un taram privilegiat, pe care criza a avut grija sa-l ocoleasca. Altfel cum s-ar explica faptul ca in miezul zilei pub-urile sunt pline de localnici care mananca si beau - pe bani deloc putini -, ca strazile sunt pline de turisti care nu se uita atunci cand trebuie sa scoata din buzunar 12, 15, 17 sau chiar 20 de lire pentru a vizita un obiectiv turistic sau ca un sofer al unei firme de transport vorbeste la un telefon de 500 de euro?

Si, totusi, daca apuci sa vorbesti cu cativa englezi, te lamuresti ca nu e decat o aparenta. Ca si la noi, industria auto si piata imobiliara au scazut suficient cat sa lase fara locuri de munca mii de oameni si cat sa puna economia in pioneze. Mai toti englezii cu care am vorbit au marturisit ca traiesc cu teama permanenta ca si-ar putea pierde locul de munca in orice moment - ceea ce nu e deloc linistitor, mai ales intr-un oras atat de scump ca Londra. Este interesant insa cum, in ciuda acestei situatii, nu renunta sa ia masa in oras sau sa ramana in pub-uri pana in miez de noapte, desi a doua zi trebuie sa ajunga la munca.

Luni seara, orasul era la fel de plin ca sambata, iar in pub-uri si restaurante se auzeau la fel de multi englezi galagiosi. E drept ca magazinele sunt destul de goale, chiar si cele cu preturi mici si medii, pe cand cele scumpe sunt de-a dreptul pustii. Bond Street, un fel de Calea Victoriei de la noi, este aproape parasita, iar ochii vanzatorilor tresar atunci cand vad picior de om. Din pacate pentru ei, cei mai multi sunt doar in trecere sau au nimerit, fara sa vrea, pe strada gresita. Desi e limpede ca nu traverseaza o perioada linistita, orgoliul britanic ii impiedica sa accepte un downshifting al stilului de viata cu care au fost obisnuiti.