Altii, din entuziasm si exuberanta, au intrat pe maxime si au vazut a doua zi nu numai ca actiunile lor valorau cu 15% mai putin, dar nici nu aveau cui le vinde pentru ca nimeni nu mai cumpara. Daca la inceputul saptamanii trecute de-abia reuseai sa gasesti niste ordine la vanzare ca sa poti cumpara titlurile "vedeta" Oltchim, miercuri toata lumea cauta usa de iesire si scara de incendiu ca dupa un cutremur la o uzina nucleara.

Ce s-a schimbat intre timp in companie? Raspunsul cel mai probabil este ca nimic, teama si zgarcenia care-i caracterizeaza pe cei mai multi investitori amatori si-a spus cuvantul inca o data si de care au profitat speculatorii cu experienta.

Ce va fi de acum incolo ? Majoritatea brokerilor dau din umeri si arata cu degetul la "baietii destepti" care au cumparat mai multe milioane de actiuni Oltchim si au urcat pretul in piata cu 15% cu cateva zile inainte ca Ministerul Economiei sa emita vestitul comunicat prin care anunta demararea procedurilor de privatizare a combinatului din Valcea si care evident ca nu a fost publicat pe Bursa pentru ca nimeni n-a considerat de cuviinta ca este o stire care sa influenteze actiunile Oltchim. Cum, de ce, in ce fel? Probabil ca nu vom afla niciodata.

Cert este ca actiunile Oltchim raman un pariu mai mult decat riscant, asemanator jocului de ruleta pentru ca, din punct de vedere financiar, compania se gaseste intr-o situatie disperata si asupra ei planeaza multiple incertitudini.

O prima necunoscuta este daca Constantin Roibu, care se afla la carma Oltchim de 20 de ani, va reusi sa stranga fondurile necesare pentru a reporni sectia de petrochimie din Arpechim a carei inchidere provoaca pierderi anuale de sute de milioane de lei combinatului. Chiar daca aceasta va fi redeschisa, exista posibilitatea ca, din cauza datoriilor foarte mari pe care le-a acumulat intre timp, firma sa ramana in continuare pe pierderi. Numai restantele si arieratele Oltchim care trebuie platite intr-un an depasesc 1,1 miliarde de lei, iar compania a strans datorii inclusiv la banci si furnizori care totalizeaza 2,2 miliarde de lei.

Statul nu vrea sa renunte la Oltchim pe gratis si a facut tot ce este posibil pentru a tine combinatul in viata. Oltchim da de lucru la mai bine de 4.000 de oameni si asigura activitatea unui intreg lant de firme din industria chimica.

"Am ajuns sa caut materie prima pana in Taiwan", spune Florin Pogonaru, proprietarul Prodplast Bucuresti, care-si baza productia de ambalaje din plastic pe materia prima venita de la Arpechim si Oltchim si probabil ca in situatia lui se gasesc multe firme.

Daca se deschide sau nu se deschide Arpechim conteaza mai putin, miza privatizarii este mai importanta, iar jucatorii de pe Bursa sunt gata sa riste milioane de euro. Numai deunazi cativa investitori au cheltuit 4 milioane de euro pentru a cumpara 10% din actiunile Oltchim.

Totusi, singurii interesati de preluarea companiei sunt in continuare nemtii de la PCC care au reusit sa atraga antipatii din partea reprezentantilor statului, cei de la care vor sa cumpere compania.

Este interesanta Oltchim din perspectiva privatizarii ? Cu siguranta, dar privatizarea a mai fost "vanturata" prin fata investitorilor de vreo sase ori in ultimul deceniu si compania a ramas tot "nemaritata".

Ce poate sa faca diferenta acum este faptul ca Oltchim nu mai poate rezista prea mult chiar si cu sustinerea statului, iar FMI face presiuni pentru ca firma sa fie privatizata cat mai repede.